Andrei Pleșu s-a retras din viața publică de ceva vreme. Era sătul. Nu, n-o zic sarcastic. Din când în când, Internetul mai defulează ici-colo câte un video cu epoca de glorie a anticomunistului nostru. E plastic, înțeapă cu candoare, pălmuiește elegant și cam atât. În rest, trage după el ca pe un cadavru amenințarea comunismului. Un fel de jucărie pentru oameni bătrâni. Periodic, mai scoate câte o carte alături de amicul Liiceanu și morfolesc câteva idei aproximative, aleg niște formulări frumoase, păstrându-și magnetismul filosofic la vârstele la care adolescenții care nu-l adoră pe Cioran sau Nietzsche se mulțumesc cu jetul intelectual călâi al Bucureștiului. Ce vrei, rețea veche, investiții mici.
Când am văzut scandalul Blandiana-Dinescu, la Pleșu m-am gândit. Ia să vezi că iese ursul carpatin din hibernarea autoimpusă. Ia să vezi că totul e o înscenare ca să-l scoată din amorțire pe maestru. Are nevoie de un Woodstock, cum au crezut compatrioții despre Bob Dylan.
O să vină Pleșu, mi-am zis, o să scrie ceva funny din nou și-o să-i revină cheful de viață. Vom fi toți ca înainte, anticomuniști și fericiți. Hm, greu de crezut.
Din păcate, singurul care a venit cu temele făcute întru ademenirea filosofului nostru a fost Mircea Dinescu. Să-i fie rușine domnului Liiceanu pentru prestația jalnică din manșa tur. Sperăm cu toții că e doar manșa tur. S-a învinețit, s-a sufocat, a dat la picioare ca un rudimentar – un Bumbescu care nu și-a luat pastilele, un Șoșoc care a sărit din baie cu chiloții-n vine, spirit căpiat, scriitor care mai degrabă ar lansa niște flegme. Perversa de pe Humanitas ne-a lăsat pe toți cu gura căscată, apoi a stârnit râsete. Atât poate cel care găsea cuvinte atât de frumoase pentru Traian Băsescu? Oare Traian Băsescu valorează mai mult decât… Dar să nu punem o întrebare atât de stupidă. Până la urmă, e ridicol să întrebăm, legat de Liiceanu, cam cât preț pune pe cei din jur. Nu de alta, dar stau mărturie niște fiole de Măgureancă pentru un răspuns cât se poate de edificator.
E posibil oare ca din rafinatul cunoscător de creme și uleiuri esențiale să fi rămas un simplu țărănoi cu BMW? Nu m-aș mira să-i fi schimbat numele din mărețul Siegfried în mai intimul Bombardierul.
