Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Există ceva în sărbătoarea Mărțișorului care îi garantează potențialul de a se regenera perpetuu, de a surprinde timpurile și contextele, de a produce mereu noi înmuguriri de mode și sensuri cu semnificație socială, chiar istorică. În anii ’80, mărțișorarii din zona Universității erau anume cunoscuți pentru umorul și ingeniozitatea lor. Se obișnuia, încă din deceniile anterioare, ca în preajma Universității și a Facultății de Arhitectură (idem în Piața Romană, în preajma Academiei de Studii Economice) să li se permită studenților […]

În ultimii ani, la vremea asta, obișnuiam să deplîng public, pe orice canal reușeam, dispariția treptată a Mărțișorului, în fața unor pseudo-sărbători, Valentine’s Day și Dragobete (prima impusă de conspirația internațională a marketingului, a doua generată de reacția antiglobalistă a unor decidenți locali inculți și bezmetici). Adevărata sărbătoare românească a dragostei, pe care o practicăm generație de generație, an de an, în chip firesc, fără să ne înghiontească vreo promoție sau vreo obligație, este Mărțișorul. Este ceea ce nu încetam […]

Anul ăsta nu scăpăm ușor de Dragobete. Am notat în episoadele trecute „uscăciunea” imagologică a acestei sărbători prostetice (termen folosit de unii sociologi americani pentru a caracteriza memoria colectivă întreruptă de-a lungul cîtorva generații, dar recuperată pe cale teoretică, cum ar veni, din hîrțoage și înscrisuri străvechi; e cazul Dragobetelui, ritual de trecere al nubilelor, practicat în niscaiva sate din Oltenia – însă și acolo cu o întrerupere măsurabilă în decenii). Totuși, Dragobetele a intrat definitiv în calendarul largului consum, […]

Două nevoi imperative frămîntă opinia publică de la noi. Una e să fim buni români. A doua e să fim romantici. Pe prima am tot disecat-o în episoadele precedente și (cei mai avizați știu) în recent apăruta carte Tradiții la sperofertă (Cartier, 2015). Știm bine că revirimentul românismului e cauzat de reacția la globalizarea intensivă din anii așa-zisei „tranziții”, dar și de propaganda național-comunistă a deceniilor precedente. Dar de ce e musai să fim romantici? De ce să demonstrăm că […]

Sîntem în februarie. Vin sărbătorile îndrăgostiților, alea cu reduceri de preț la produse luate cîte două. În numele romantismului – goana după chilipiruri. Sub pretextul dragostei – interesul. E perioada în care jurnaliștii și copywriter-ii juniori compilează aceleași informații disponibile pe net despre Sfîntul Valentin, apoi despre incertele ritualuri de Dragobete ale unor june țărăncuțe dintr-o epocă vagă. Totul formează deja un material apocrif, rostogolit prin Google ca un bulgăre care crește vertiginos, an de an, prin copieri și postări […]

Un nor fumuriu de circumspecție plutește deasupra României. Fumători și nefumători deopotrivă se întreabă dacă prevederile legii vizînd interzicerea „produselor din tutun” în spații publice vor fi respectate la literă. Cu alte cuvinte: în localurile unde, pînă acum, se fuma neîngrădit, cu cafeluța sau berea alături, clienții tabagici vor fi poftiți pe ușă afară? Vor dispărea scrumierele de pe mese? Semnul cu țigareta tăiată de pe peretele salonului de nefumători (acolo unde acesta există) va fi așezat acum și în […]

De 26 de ani, 26 ianuarie… De 26 de ani, nostalgicii „epocii de aur” se întîlnesc la Cimitirul Ghencea Militar, pentru ca, pe lîngă aprinderea de lumînări și împărțirea de pomeni, să marcheze aniversarea eroului lor, așa, „ca în vremurile bune”: recitînd poezii propagandistice, intonînd imnuri paseiste și arborînd toată imagistica și heraldica vechiului regim, de la steaguri tricolore (cu stema intactă) pînă la portrete ale Tovarășului zîmbind. În anii ’90, întîlnirile din Ghencea erau mai restrînse și mai timide. […]

V-ați gîndit la asta? O mare parte a reclamelor româneşti de azi sînt mici pilule umoristice, în tradiţia momentelor vesele de la TV, cu actori comici care, înainte de ’90, deveniseră vedete naţionale. După ’90, emisiunile de umor au cunoscut un declin treptat. Pe nesimțite, rolul acestora a fost preluat de către publicitate. Aşa cum un comic bun reuşea pe vremuri să provoace rîsul cu un text umoristic mediocru, în multe reclame de azi le revine actorilor sarcina de a […]

Eminescu poet popular este pus deseori în umbră de Eminescu poet național. Înainte de a deveni instituție de stat (nu întotdeauna una culturală), Eminescu a fost, decenii la rînd, o vedetă a românilor simpli, mai mult sau mai puțin alfabetizați. „Un rockstar”, cum spune analistul media Iulian Comanescu în cartea Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009). În modernismul incipient, în care România nu avea televizoare, ci romanțe pe plăci de gramofon, Poetul lansa postum hit după hit, inspirînd generații […]

Unul dintre cele mai viralizate articole, la cumpăna dintre 2015 și 2016, a fost postarea blogger-ului Bogdan Stoica „Ți-ai cumpărat petarde pentru Revelion? De ce, ești cretin?”. E un manifest șarjat retoric, dar bine armat cu argumente, împotriva uzului de petarde, pocnitori și alte pirotehnicale, adresat în primul rînd bărbaților familiști. Este un ditamai segmentul social de tătici, altminteri responsabili, cărora orice chiolhan le trezește instinctele de lideri ai haitei. Sînt consumatorii aceia, altminteri onorabili, care, după ce își umplu […]

O fi fost revoluție? O fi fost lovitură de stat? Încă nu s-a tranșat, se pare. Ce vreau eu să vă amintesc e că, în mod sigur, în zilele de 21 și 22 decembrie 1989 (și un pic după aceea) a fost o mare sărbătoare populară, pe alocuri cu accente de carnaval și chermeză. E adevărat, au fost zile cu deznodămînt tragic. Cele 1.166 de victime și cei peste trei mii de răniți din acea perioadă sînt comemorați ritualic, an […]

În Dilema veche de săptămîna trecută, Vintilă Mihăilescu constată succesul, crescînd de la an la an, al vînzării de steaguri tricolore în preajma lui 1 Decembrie. Idem iile, o altă materializare textilă a românității, poate chiar mai intim asumată de către cine o arborează, datorită contactului corporal nemijlocit. Idem însă și fasolea, aliment consfințit ca mîncare întîi-decembristă oficială (într-un moment istoric rememorat pe această pagină, în două episoade la rînd). În epuizarea conservelor de fasole din supermarket-uri, profesorul Mihăilescu vede […]

Vine frigul. Legumele și fructele de pe tarabe încep să se rebegească și, odată cu ele, încep să degere țăranii care le vînd. Îi vezi dîrdîind, balansîndu-se de pe un picior pe altul, cu cîte o cafea de la dozator în mîini. Lelițele se mai acoperă cu cîte un șal sau… nu cumva e prelata cu care-și feriseră pînă atunci marfa de gerul dimineții? Pături mutate de pe umerii oamenilor peste căpățînile sfeclelor sau peste pomeții, tot mai încrețiți, ai […]

În articolul de săptămîna trecută am făcut puțină arheologie a memoriei colective și am stabilit următorul fapt: obiceiul ca, de 1 Decembrie, să se împartă fasole „la tot poporul” a fost instituit de către PRO TV, în preajma anului 2000. Era perioada în care televiziunile se întreceau să scoată oameni în piața publică (fără teama că le scade audiența din fața ecranelor). Era perioada în care PRO TV-ul devenise principalul canal de propagandă al noii orientări occidentaliste (țineți minte campania […]

Ce înseamnă 1 Decembrie pentru istoria recentă? Ce se sărbătorește în România la această dată? Hai că-i simplă, e de manual de istorie, mai mult sau mai puțin alternativ: 1 Decembrie e ziua PRO TV-ului! Postul-fanion al occidentalizării României s-a înființat fix acum douăzeci de ani, pe 1 decembrie 1995. Că PRO-ul nu găsește azi auspiciile favorabile unei super-mega-aniversări dublu decenale în stilul său clasic e o ciudățenie a destinului. Fără Sârbu la etajul de sus (ba chiar fără blocul-turn […]

Am văzut pe Facebook proteste față de mercantilismul și insensibilitatea negustorilor care nu au renunțat la reclamele cu Black Friday. Cică ar fi o culme a insolenței să clamezi, ca pe o mare bucurie, că „Black Friday continuă”! Cineva neinformat nu are cum să priceapă ce greșeală s-a comis, ce tabu a fost încălcat. Dar oamenii care stau pe Facebook știu: Black Friday se traduce „vinerea neagră”. Iar serile de vineri din ultima perioadă au corespuns unor tragedii cumplite, din […]

Cînd am intervievat, acum doi ani, foști participanți la manifestația-maraton din Piața Universității ’90, am rămas un pic pe gînduri apropo de subiectul „ostilități față de rockeri”. Uitasem o mulțime de amănunte și stări care marcau contrastul dintre adepții modelor și curentelor juvenile și restul populației. Poate că, în decursul deceniilor, am asistat la o diluare lentă, pe nesimțite, a acestui contrast, așa că eu, unul, am avut un fel de șoc al rememorării. În anii ’80-’90, cînd structura socială […]

În general, sărbătorile sînt obiceiuri străvechi, transmise din moși-strămoși, alături de o sumedenie de practici și mituri, pe care le învățăm, fiecare la rîndul nostru, de la părinți, bunici sau de la cîte o mătușă pricepută. Una peste alta, e treaba generațiilor mai în vîrstă să predea – și a celor tinere să preia – obiceiurile. Nicidecum invers. Ei bine, de asta e Halloween-ul diferit fundamental de toate celelalte sărbători din România: pentru că este o sărbătoare pe care copiii […]

Există un nou trend în rîndurile corporatiștilor, acea elită neoliberală și super-de-succes care vectorizează opinia publică de la noi: voiajele spirituale. Mai mult decît simple vilegiaturi, experiențe de viață! Parcursuri inițiatice! Căutînd sinonime pentru genul ăsta de incursiuni bogate în trăiri și revelații, am găsit și unul de sezon – pelerinaje –, vocabulă care, între Sfînta Parascheva și Sfîntul Dimitrie cel Nou, abundă în mass-media românească. Aici se ivește dilema. Dacă aș zice pelerinaje, ar suna atît de sărăcăcios și […]

Cînd eram mai tînăr, m-a frapat un fapt curios. În orașul Rîmnicu Vîlcea exista o echipă de handbal feminin care se numea Chimistul (la genul masculin) și o echipă de fotbal (sport prin excelență masculin, la vremea aceea) care se numea Chimia (la genul feminin). Mi se părea o nepotrivire lingvistică, așa, ca un dezacord încrucișat. Perfect de-a-ndoaselea mi s-ar fi părut ca jucătorii de fotbal să evolueze sub numele Chimista, dar asta ar fi fost chiar culmea. Mă gîndeam […]

bt
romania100

Editoriale
romania100