Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

De ce Santiago e cool și Parascheva nu

Zoom De ce Santiago e cool și Parascheva nu

Există un nou trend în rîndurile corporatiștilor, acea elită neoliberală și super-de-succes care vectorizează opinia publică de la noi: voiajele spirituale. Mai mult decît simple vilegiaturi, experiențe de viață! Parcursuri inițiatice! Căutînd sinonime pentru genul ăsta de incursiuni bogate în trăiri și revelații, am găsit și unul de sezon – pelerinaje –, vocabulă care, între Sfînta Parascheva și Sfîntul Dimitrie cel Nou, abundă în mass-media românească.

Aici se ivește dilema. Dacă aș zice pelerinaje, ar suna atît de sărăcăcios și vetust, încît mulți dintre acești călători pe căile absolutului s-ar supăra și mi-ar zice că nu înțeleg nimic. Pe de altă parte, multe dintre hălăduielile lor exotice chiar asta sînt: pelerinaje propriu-zise. Cel puțin, în culturile și religiile dominante din locurile pe care le vizitează. Nu oi înțelege eu nimic, dar ceva-ceva tot pricep.

Uite, de pildă, în ultimii trei ani, au apărut la noi două cărți despre El Camino, ambele scrise în urma parcurgerii itinerariului spre Santiago de Compostela. Și ambele autoare sînt – vorba aceea – „fete din multinaționale”! O elită, deocamdată. Dar trend-ul se difuzează și spre celelalte medii sociale. Tot mai mulți români, mai ales din partea de vest a țării, merg în ultimii ani la Medjugorje. Iar la Lourdes, Taizé sau Vatican merg ai noștri încă dinainte să se „scoată vizele”: deopotrivă catolici și ortodocși!

Da, un parcurs de sute de kilometri precum El Camino e o experiență unică, e un hagialîc modern supermediatizat și arhimarketizat, care adună oameni din toată lumea. Am oscilat între a-i numi pe aceștia pelerini sau turiști, pentru că e dificil să le pui o singură etichetă, atotcuprinzătoare; dar și pentru că, în definitiv, prea puțin contează. În fond, turismul a fost inventat în Evul Mediu de către pelerinii transeuropeni în căutare, atunci ca și acum, de absolut. Pe atunci nu aveau posibilitatea să facă selfie-uri, nici să primească diplome de etapă ori să-și cumpere suveniruri. Mai presus de orice, El Camino e drumul care l-a transformat pe însuși Paulo Coelho! Ei da: marele romancier al poveștilor inițiatice, tăticul Alchimistului și eroul corporatiștilor din toate office-urile mai acătării, a fost convertit, parcurgînd drumul spre Compostela, de la o viață mediocră de textier de rock la un destin exemplar pentru milioane de căutători ai absolutului.

Aceeași căutare a adevărului suprem, sub forme care mai de care mai exotice, îi îndeamnă pe unii dintre publicitarii cei mai talentați de la noi să ia drumul Indiei, Nepalului sau Thailandei. Ținuturi îndepărtate, cu temple străvechi și localnici ospitalieri, care ascund, sub bizareria exotismului, o mare înțelepciune – iată ce îi atrage pe cei mai ageri, dar totodată și cei mai extenuați Mad Men autohtoni. Don Draper retras într-o comunitate de hippioți californieni e mic copil! Să-l vezi pe Sega, fostul copywriter multipremiat de la McCann, care, povestindu-și experiențele în Orient, marchează două bestseller-uri la rînd, comparabile, cel puțin în topurile librarilor români, cu Eat Pray Love! Și să vezi apoi un val în creștere, de turiști-exploratori-căutători-ai-sinelui, din tot mai multe alte industrii de elită, stresante, angoasante, dar îndeajuns de bine remunerate încît să le permită cîte o escapadă pe drumurile exotice ale dezvoltării personale sau chiar cîte un an sabatic, așa, de purificare.

Îi admirăm, îi citim și tînjim la aventurile lor de Indiana Jones spirituali. OK, nimic de zis. Doar o rugăminte. Dragă elită cool și smart din cubiculele patriei, dragi gulere albe care tînjiți după El Camino și care, poate, într-un concediu, îl veți parcurge, spre bucuria miilor de friends care vă vor da like, nu-i mai disprețuiți pe conaționalii voștri care „pupă moaște” și „se îngrămădesc la pomeni” în cadrul pelerinajelor de colea. Astea sînt El Camino-ul lor. Tibetul lor. Iar ei sînt localnicii ăia plini de bunăvoință și înțelepciune care perpetuează un „bine statornicit ritual din negura vremilor”. Poate că, dacă nu au bulină desenată pe frunte, nu băgăm de seamă cît de speciali și sacrali sînt. Cînd vedeți mii de indieni bălăcindu-se în niscaiva metri pătrați de gîrlă, vi se pare neigienic, da, dar sublim! Dar cînd vedeți mii de români nesocotind igiena, tot din principii sacre, vi se pare, dimpotrivă, retrograd, necivilizat și barbar.

Vă scîrbiți să vedeți la știri pupători de moaște și credincioși care dau roată bisericii în genunchi. Dar în catedralele și sanctuarele alea unde-ți dau abțibilduri poți vedea marmura erodată de la miile de atingeri aplicate de credincioșii catolici în decursul secolelor. Poți vedea șanțuri săpate de genunchi în jurul unor sanctuare care depozitează relicve (tot moaște adică, dar cu o vorbă mai latinească) sau al unor osuare (care, după cum le spune numele, tot oase de morți conțin).

Diferențele dintre pelerinajul ortodox și cel catolic sînt explicate pe larg în Nevoia de miracol, premiata carte a lui Mirel Bănică (Polirom, 2014). În principal, catolicii insistă pe traseu, presărat cu etape (celebrele „stații”, după modelul celor ale Martiriului hristic, care poate apărea mai pe gustul amatorilor de turism inițiatic), în timp ce, la ortodocși, este importantă așteptarea, comuniunea în timpul rîndului, apropierea. Poate de asta Santiago e cool și Parascheva… mai puțin. Nu e cool să te țină jandarmii îngrădit ca în țarc timp de cîteva ore. Nu e cool să îi vezi pe mahării politici și ecleziali cum coboară din limuzine pe o alee rezervată și ți se bagă prin față, întîrziindu-te cu alte ore în plus. Dar asta nu e vina credincioșilor, așa că, măcar atît: nu-i mai criticați pe ei.

În schimb, amintiți-vă de lumînările electrice din catedralele vestice, alea de bagi un euro în fantă să se aprindă beculețul. Zero fum, zero miros… civilizat, nu? Sau cum sună dangătele acelea de clopot înregistrate pe bandă sau, mai nou, pe mp3, ca să fie menajate clopotele ca atare: se aud perfect egal, robotic, aproape ca o alarmă de mașină… Civilizat, elegant, distins…




3 comentarii

  1. #1

    mai sunt si alte locuri Hellfest, Wacken, Summerbreeze, Brutal Assault, Inferno, Novarock etc…tot un fel de pelerinaje sunt

  2. #2

    Indiferent daca sunt pelerinaje cu buget low si ceai de la autoritatile locale sau trasee initiatice in Nepal, cu apa scumpa la 0.5 l, asa cum sublinia Mirel Bran, ele apar mai ales ca o nevoie a oamenilor de a exprima adeziunea la un grup social, de a-si crea o comuniune, de obicei, bazata pe similaritati (pensionarii, relativ pauperi, la Iasi, corporatistii prin lume, exotic si scump). In ambele cazuri se distinge nevoia de a socializa, intr-un ritual legat de-a lungul anilor, adesea, in aceleasi grupuri.

  3. #3

    Prefer oricind privegherea bymyself, comuniunea la sfanta liturgie in biserica mea cu trei femei, doi cintareti si un preot cu har, iar inghesuiala cu sentimente adevarate e buna la concerte: Alifantis, Iris, RolingStones, Delia, si altii, fix in Bucuresti

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Aș săruta leprosul

    27 septembrie 2022

    Ucraina, ca o boală de-origine divină, se-ntinde peste lume la bursa din New York. Piticu-i de cinci metri și doamna-i balerină. Chiril cică Metodiu e putinist și porc. Ascuns sub […]

  • Birocrația participativă

    27 septembrie 2022

    Europa, mai ales cea strânsă în Uniunea Europeană, a trecut într-o fază nouă de evoluție. După o istorie temporal dominată de autoritarism, monarhii ereditare și alte forme de guvernare complet […]

  • Tovarășul Klaușescu

    26 septembrie 2022

    „România merge bine şi economia românească creşte“, a zis Klaus Iohannis în plină criză a tarifelor la gaz și la electricitate, luîndu-i parcă vorbele din gură unui alt președinte. În […]

  • O lovitură de stat sentimentală, ratată în stil sud-american

    20 septembrie 2022

    Erai ca o soție de dictator, iar eu, cum te-am zărit, pe dată am declanșat revolta, visam să îți vîr soțul într-un mausoleu dar n-am fost Che Guevara, ci, vai, […]

  • Ce-ai făcut, Bobiță?

    20 septembrie 2022

    Las Fierbinți a lansat în conștiința publică două întrebări existențiale atât de profunde, că mii de ani vor trebui luminii să le-ajungă. Or fi mai multe, nu știu, dar astea […]

Editoriale
  • Aș săruta leprosul

    27 septembrie 2022

    Ucraina, ca o boală de-origine divină, se-ntinde peste lume la bursa din New York. Piticu-i de cinci metri și doamna-i balerină. Chiril cică Metodiu e putinist și porc. Ascuns sub […]

  • Birocrația participativă

    27 septembrie 2022

    Europa, mai ales cea strânsă în Uniunea Europeană, a trecut într-o fază nouă de evoluție. După o istorie temporal dominată de autoritarism, monarhii ereditare și alte forme de guvernare complet […]

  • Tovarășul Klaușescu

    26 septembrie 2022

    „România merge bine şi economia românească creşte“, a zis Klaus Iohannis în plină criză a tarifelor la gaz și la electricitate, luîndu-i parcă vorbele din gură unui alt președinte. În […]

  • O lovitură de stat sentimentală, ratată în stil sud-american

    20 septembrie 2022

    Erai ca o soție de dictator, iar eu, cum te-am zărit, pe dată am declanșat revolta, visam să îți vîr soțul într-un mausoleu dar n-am fost Che Guevara, ci, vai, […]

  • Ce-ai făcut, Bobiță?

    20 septembrie 2022

    Las Fierbinți a lansat în conștiința publică două întrebări existențiale atât de profunde, că mii de ani vor trebui luminii să le-ajungă. Or fi mai multe, nu știu, dar astea […]

  • Restrîngerea domeniului luptei

    19 septembrie 2022

    Cele șase turnuri de fum de la IMGB, ultimii martori ai industriei grele socialiste, s-au prăbușit vineri la pămînt, executate cu muniție adevărată. Cadavrele urmează să fie cărate cu basculantele […]