Nebunii care se visează președinți

Gafa cu desemnarea lui Cîrstoiu pentru Primăria Capitalei va avea consecințe la celelalte alegeri. Împreună și separat, PSD și PNL vor pierde voturi, vor fi obligate să-și schimbe tactici, oameni și obiective, să-și anuleze, poate, operațiuni politice și măsuri de guvernare, să se adapteze unei explozii de neîncredere al cărei fitil l-au aprins cu mîna lor.

Pînă atunci, însă, trebuie să se adapteze momentului. Iar momentul vine cu decizii grele, cum ar fi renunțarea la candidatul Cîrstoiu sau asumarea lui îndîrjită și păguboasă pînă la sfîrșit.

Natura tranzacțională a politicii și firea iertătoare a alegătorului recomandă eliminarea lui Cîrstoiu din penibila aventură de la București și replierea celor două partide pe candidații existenți. PSD pe Piedone, PNL pe Nicușor Dan. Sînt broaște greu de înghițit, dar există gîturi bine unse de ambele părți, deprinse cu mizerii mult mai mari. Momentul broaștelor e ușor de depășit, durează cîteva zile și redă celor două partide accesul într-o finală la care, altminteri, n-au acces nici împreună, nici separat. Alt candidat comun sau alți candidați pentru fiecare partid sînt opțiuni fără nici o șansă de cîștig. Pe cînd Piedone și Nicușor sînt vectori prin care partidele pot ajunge – în mod nerușinat, dar realist – să viseze la victorie.

PSD îi poate da lui Piedone ocazia de a atrage voturile lui Cîrstoiu și pe cele ale pesediștilor nehotărîți, care n-au cui să le mai dea, cîtă vreme candidatul AUR rămîne un necunoscut. Astfel, Piedone ar recupera diferența pe care anumite sondaje o dau în favoarea lui Nicușor. Oferta se lărgește la posibilitățile de sprijin politic și la combinațiile pe care un partid mare le poate dărui mai tîrziu, cînd minciunile din campanie ale candidatului au nevoie de puțin adevăr.

PNL, la rîndul lui, îi poate adăuga electorat lui Nicușor Dan, mai ales că a mai făcut-o o dată, în urmă cu patru ani. Scenariul dreptei unite ar putea prinde aripi la o altă scară, cu AFD și PNL în spatele lui Nicușor și cu refacerea unei categorii de alegători de dreapta dispersată de capriciile lui Iohannis.

Nicușor și Piedone ar avea, astfel, o înfruntare serioasă, cu șanse de victorie egale la începutul campaniei, oscilînd în funcție de inspirația, norocul și prostia părților. Lumea s-ar mobiliza la vot, fiindcă taberele ar fi mai clare, iar candidații sînt într-un contrast de zile mari: un aerian certat cu munca și un impostor certat cu legea.

Competiția ar angaja patimi și ar face uitată bîlbîiala cu Cîrstoiu, dar ar aduce alte probleme. Asta fiindcă unul dintre cei doi candidați, inevitabil, va cîștiga Primăria Bucureștiului. Iar această victorie face din învingător un pretendent la Cotroceni. Pe fondul lipsei generale de candidați, Nicușor și Piedone au destulă îndreptățire să se considere la înălțimea unor Nicu și Marcel, nemaipunîndu-i la socoteală pe Simion, Drulă sau Șoșoacă. În plus, doar privindu-i și ascultîndu-i pe Nicușor și Piedone, înțelegi că au și nebunia necesară s-o facă.

Ni-l putem imagina pe candidatul prezidențial Piedone: obraznic, agramat și ignorant, mîncînd parizer la Alba Iulia, înmuind mititei în muștar la Blaj, amestecînd voievozii cu clanurile interlope, aclamat de bombardieri și de electoratul AUR, purtat pe brațe de realizatorii grupului Intact. După cum ni-l putem închipui și pe candidatul prezidențial Nicușor: apatic, dispărînd din peisaj încă de la începutul campaniei, nevorbind cu nimeni, nici măcar cu staff-ul, apărînd la un moment dat pe plajă la 2 Mai cu slipul ăla din anii ’70, bătînd cîmpii despre conductele din București și tăcînd apoi îndelung, împovărat de neatenție și plictiseală.

Spre deosebire de Piedone, însă, Nicușor are potențialul de a deveni candidatul PNL la președinție, adică al dreptei unite în sens larg, cu toate fracțiile puse la un loc. Cu sau fără Ciucă, PNL poate reintra mișelește în cercul anti-PSD și, cu Nicușor ținut în fereastră, năuc și „independent“, poate spera la repetarea valului electoral care barează, pentru a cincea oară, instalarea stîngii la Cotroceni.

Piedone nu are această perspectivă. PSD nu i-ar permite să-l reprezinte în cursa prezidențială, cu atît mai mult cu cît Dan Voiculescu ar trage numaidecît jumara în farfuria sa. Nicușor rămîne, așadar, singurul coșmar valabil în ipoteza că ar cîștiga Primăria Capitalei. Dacă ar ajunge la Cotroceni, ar fi un președinte mai mut și mai absent decît Iohannis, cu trei plusuri evidente: ar ști mult mai multă matematică, n-ar mai face naveta la Sibiu și n-ar călători mai departe de Vama Veche.