Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ceaușescu și Boca, două fețe ale aceleiași monede

Zoom Ceaușescu și Boca, două fețe ale aceleiași monede

De 26 de ani, 26 ianuarie… De 26 de ani, nostalgicii „epocii de aur” se întîlnesc la Cimitirul Ghencea Militar, pentru ca, pe lîngă aprinderea de lumînări și împărțirea de pomeni, să marcheze aniversarea eroului lor, așa, „ca în vremurile bune”: recitînd poezii propagandistice, intonînd imnuri paseiste și arborînd toată imagistica și heraldica vechiului regim, de la steaguri tricolore (cu stema intactă) pînă la portrete ale Tovarășului zîmbind.

În anii ’90, întîlnirile din Ghencea erau mai restrînse și mai timide. Reportajele TV de la mormîntul „odiosului dictator” ne arătau cîțiva manifestanți prizăriți, majoritatea pensionari. Păreau oameni simpli, cu venituri modeste, necum veroși profitori de partid și de stat. Marii șalăi ai comunismului erau, în acei nebuloși ani, ocupați să devină mari șalăi ai capitalismului. „Suspecții de serviciu” proveneau din categoriile cele mai fragile social și mai lipsite de speranță. Erau neadaptații noii orînduiri, cei care deplîngeau bruma de siguranță și previzibilitate pe care le-o garanta dictatura.

Odată cu trecerea anilor, rîndurile nostalgicilor s-au îngroșat, iar parastasele din Ghencea au crescut în amploare și vehemență. Ceaușiștii au căpătat îndrăzneală și feeling profetic. Degradarea nivelului de trai, fie ea și relativă, îi îndreptățea să ne adreseze nouă, celorlalți, teribilul „V-am spus noi?!”… Ne-au spus ei, da; și au spus-o și celor mai tineri, care din Ceaușescu nu-și amintesc decît cel mult o poză într-o vitrină. Căci, azi, printre jeluitorii lui Ceaușescu se află tot mai mulți tineri, oameni care n-au apucat fizic să devină nostalgici.

Un lucru e cert: în tot acest sfert de secol, libertatea lor de a-și deplînge Tătucul a fost garantată ca un drept sacrosanct, ca o libertate civică nou cucerită, pe care totalitarismul n-ar fi îngăduit-o.

Am mai scris pe această pagină despre reabilitarea treptată a lui Ceaușescu în conștiința multor concetățeni. Am scris despre acei oameni, covîrșitor de mulți, care oscilează între a spune că „pe vremuri o duceam mai bine” și că „așa nu se mai putea, dom’le!”. E important să reținem că rigorismul anilor ’90, care, practic, ne interzicea public orice amintire duioasă din deceniile trecute, s-a diluat. Faptul că azi putem judeca nuanțat epocile de dinainte și de după pragul lui ’89, fără teama oprobriului, e un progres cert, e unul dintre motivele pentru care putem spune clar că „acum e mai bine”.

De asemenea, cititorii acestei reviste își amintesc de articolele despre cultul, amplificat și răspîndit tot mai mult în ultimii ani, al lui Arsenie Boca. Dincolo de ironii și haz de necaz, au fost îndemnuri la reflecție. Ca și în cazul cultului lui Ceaușescu, cultul sfîntului neoficial Arsenie s-a dezvoltat pe fondul lipsurilor și al vulnerabilității sociale crescînde. Am spus-o, uneori în răspăr cu colegii Cațavenci: Arsenie nu e o invenție a BOR-ului, așa cum ne vine comod și lesne „declinabil” să spunem. Ierarhii Bisericii doar tolerează, atît cît le convine, devoțiunea populară față de cel mai iubit dintre așa-zișii „sfinți ai închisorilor”.

Scriu acest articol în ajunul aniversării lui Ceaușescu. Nu am văzut, dar mă aștept să apară la telejurnal, în transmisiile de la cimitir, un cadru care alătură cele două icoane ale disperării românești: Ceașcă și Boca. Chiar și așa, „pe neve”, pot bănui că sînt destui devoți ai ambelor culte deopotrivă. Ce pot spune cu certitudine este că ambele „culte ale personalității” sînt, de astă-vară, vizate de noua lege 217/2015, Boca în calitate de fost legionar, Ceaușescu ca vinovat de genocid.

Dezbaterile asupra proiectului acestei legi, precum și cele vizînd o eventuală revizuire, au vizat subiecte de salon, prizate de către niscaiva intelectuali, dar indiferente sutelor de nostalgici din Ghencea și miilor de pelerini de la Prislop. (De exemplu, avem voie să numim o stradă Petre Țuțea? Dar să ridicăm bustul lui Antonescu în curtea bisericii pe care a ctitorit-o? Etc.)

Ce se va întîmpla în al 26-lea 26 ianuarie post-ceaușist? Îi va aștepta oare duba pe tovarășii reuniți la mormîntul Criminalului? Să ne așteptăm, de asemenea, la arestări printre turiștii de la Prislop? Sau printre taximetriștii care și l-au încastrat pe Arsenie în volan?

Sînt 26 de ani în care sărăcia și frustrarea au generat noi idoli populari. A-i scoate azi în afara legii este poate cea mai eficientă cale de a le obține sanctificarea subită.

 




Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    Florin Dumitrescu e baiat mare si le zice binisor. Atat doar ca mie mi se pare ca asta ar fi al 27-lea 26 ianuarie (da’ parca nici nu conteaza asa de tare).

  2. #2

    O sa vedeti voi, nu peste mult timp, în maximum 10 ani, vom avea un bulevard Nicolae Ceausescu. Îi vom face si o statuie, în fata la Casa Scînteii.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Aș săruta leprosul

    27 septembrie 2022

    Ucraina, ca o boală de-origine divină, se-ntinde peste lume la bursa din New York. Piticu-i de cinci metri și doamna-i balerină. Chiril cică Metodiu e putinist și porc. Ascuns sub […]

  • Birocrația participativă

    27 septembrie 2022

    Europa, mai ales cea strânsă în Uniunea Europeană, a trecut într-o fază nouă de evoluție. După o istorie temporal dominată de autoritarism, monarhii ereditare și alte forme de guvernare complet […]

  • Tovarășul Klaușescu

    26 septembrie 2022

    „România merge bine şi economia românească creşte“, a zis Klaus Iohannis în plină criză a tarifelor la gaz și la electricitate, luîndu-i parcă vorbele din gură unui alt președinte. În […]

  • O lovitură de stat sentimentală, ratată în stil sud-american

    20 septembrie 2022

    Erai ca o soție de dictator, iar eu, cum te-am zărit, pe dată am declanșat revolta, visam să îți vîr soțul într-un mausoleu dar n-am fost Che Guevara, ci, vai, […]

  • Ce-ai făcut, Bobiță?

    20 septembrie 2022

    Las Fierbinți a lansat în conștiința publică două întrebări existențiale atât de profunde, că mii de ani vor trebui luminii să le-ajungă. Or fi mai multe, nu știu, dar astea […]

Editoriale
  • Aș săruta leprosul

    27 septembrie 2022

    Ucraina, ca o boală de-origine divină, se-ntinde peste lume la bursa din New York. Piticu-i de cinci metri și doamna-i balerină. Chiril cică Metodiu e putinist și porc. Ascuns sub […]

  • Birocrația participativă

    27 septembrie 2022

    Europa, mai ales cea strânsă în Uniunea Europeană, a trecut într-o fază nouă de evoluție. După o istorie temporal dominată de autoritarism, monarhii ereditare și alte forme de guvernare complet […]

  • Tovarășul Klaușescu

    26 septembrie 2022

    „România merge bine şi economia românească creşte“, a zis Klaus Iohannis în plină criză a tarifelor la gaz și la electricitate, luîndu-i parcă vorbele din gură unui alt președinte. În […]

  • O lovitură de stat sentimentală, ratată în stil sud-american

    20 septembrie 2022

    Erai ca o soție de dictator, iar eu, cum te-am zărit, pe dată am declanșat revolta, visam să îți vîr soțul într-un mausoleu dar n-am fost Che Guevara, ci, vai, […]

  • Ce-ai făcut, Bobiță?

    20 septembrie 2022

    Las Fierbinți a lansat în conștiința publică două întrebări existențiale atât de profunde, că mii de ani vor trebui luminii să le-ajungă. Or fi mai multe, nu știu, dar astea […]

  • Restrîngerea domeniului luptei

    19 septembrie 2022

    Cele șase turnuri de fum de la IMGB, ultimii martori ai industriei grele socialiste, s-au prăbușit vineri la pămînt, executate cu muniție adevărată. Cadavrele urmează să fie cărate cu basculantele […]