V-ați gîndit la asta? O mare parte a reclamelor româneşti de azi sînt mici pilule umoristice, în tradiţia momentelor vesele de la TV, cu actori comici care, înainte de ’90, deveniseră vedete naţionale. După ’90, emisiunile de umor au cunoscut un declin treptat. Pe nesimțite, rolul acestora a fost preluat de către publicitate. Aşa cum un comic bun reuşea pe vremuri să provoace rîsul cu un text umoristic mediocru, în multe reclame de azi le revine actorilor sarcina de a salva, cu măiestria lor, un spot nu tocmai sclipitor.
Televiziunea românească din vremea comuniștilor era sărăcăcioasă, monopolistă şi ideologizată. Dar acest cozonac înecăcios îşi avea stafidele sale: momentele de umor de sîmbătă seara, duminică după-amiaza şi – ah, ce bucurie! – din programul de Revelion. Erau momentele de strălucire a marilor comici! În spatele lor, scenarişti, producători, coregrafi etc., cu ingeniozitatea lor, realizau, în pofida cenzurii şi a lipsurilor materiale, adevărate bijuterii ale divertismentului TV.
Din motive care ar merita analizate pe îndelete, TVR de după ’90 (şi cu atît mai puţin televiziunile comerciale de mai tîrziu) nu a mai reuşit să reediteze, în condiţii de libertate, succesul producţiilor de odinioară. Emisiunile revuistice de altădată au fost înlocuite de show-uri de umor cu fason occidental realizate de foşti componenţi ai grupurilor de umor studenţeşti (moştenitoare ale mai vechilor “brigăzi artistice de agitaţie”).
O tradiţie era pe cale să se stingă. Cortina părea să fie definitiv trasă peste lumea plină de farmec a spectacolului de varietăţi TV. Cînd colo, iat-o redeşteptată, ce-i drept, sub o formă mai puțin prestigioasă, dacă nu chiar desconsiderată de lumea artistică, în spoturile publicitare.
Comicii de ieri şi de azi reapar plini de vervă, dîndu-şi replici memorabile, rapid preluate apoi de publicul telespectator, ca în vremurile bune… de data asta, însă, apropo de vreo băutură spirtoasă ori de vreo rețea de farmacii.
Așa se face de pildă că, în ultimii ani, toți producătorii majori de vopsea din România au ales să-şi comunice beneficiile în maniera anecdotei televizate de odinioară. Şi, la fel ca odinioară, poantele fiind mai slabe, măiestria actoricească are sarcina să salveze efectul umoristic. Lipsește doar trompeta cu surdină de la final: ua-ua-ua-uaaa… În locul ei se aude jingle-ul comercial, optimist şi, vorba aceea, “aspiraţional”.
81 de vizualizări
