Fetițele ce mi-au rămas datoare
la cît m-am învîrtit în jurul lor
precum un șoim nedus la vînătoare,
care se mulțumește c-un oscior,
în vizită la Sfînta Parascheva
(adică fosta lor colegă de liceu),
chiar am simțit că n-a murit eleva
la care am tînjit cîndva și eu,
căci întinzîndu-mi galeș lingurița
să-i gust coliva cu parfum de mosc,
în vocea ei a înviat pipița:
,,Stimate domn, eu parcă vă cunosc!“.
,,Ne-am cunoscut cînd voi, ca gîsculițe,
visați gîscani, iar eu eram boboc.
Trecute vieți de doamne și domnițe,
începe parastasul. Luați un loc!“