Fetițele ce mi-au rămas datoare
la cît m-am învîrtit în jurul lor
precum un șoim nedus la vînătoare,
care se mulțumește c-un oscior,
în vizită la Sfînta Parascheva
(adică fosta lor colegă de liceu),
chiar am simțit că n-a murit eleva
la care am tînjit cîndva și eu,
căci întinzîndu-mi galeș lingurița
să-i gust coliva cu parfum de mosc,
în vocea ei a înviat pipița:
,,Stimate domn, eu parcă vă cunosc!“.
,,Ne-am cunoscut cînd voi, ca gîsculițe,
visați gîscani, iar eu eram boboc.
Trecute vieți de doamne și domnițe,
începe parastasul. Luați un loc!“
Superb!
As sta de vorba cu maestrul Dinescu la o cana cu vin, pana noaptea tarziu, acolo la el pe malul Dunarii an tarait de greieri, afara, la o masa de lemn. Poetul stie sa scoata din viata, cu un alambic misterios si afumat, cateva picaturi limpezi si tari.