Ilie Bolojan începe un turneu pe la filialele PNL din țară. Abia acum Bolojan va deveni, sau nu, președintele PNL. E acolo unde e pentru că a fost premier și pentru că PNL a văzut în el o nouă locomotivă electorală, poate ultima.
Nu mai e premier. Iar acum își joacă postul de locomotivă.
Liberalii s-au agățat de popularitatea sa după ce personaje ca Cîțu ori Nicu Ciucă au dus partidul în pragul dispariției. PNL devenise o debara prezidențială, iar Bolojan i-a redat independența într-un dublu sens: o dată față de Cotroceni, altă dată față de PSD.
Primii puciști din PNL au fost cei care voiau să țină, mai departe, PNL alături de Cotroceni și de PSD. Ei au fost învinși în primă instanță pentru că Bolojan a fost văzut de membrii PNL ca deținând niște mari ouă electorale. Prin Bolojan, PNL a redescoperit ceva ce știa că nu mai are: viitor.
Acum însă apar alți puciști: cei care îi reproșează lui Bolojan că nu s-a retras mai devreme de la Palatul Victoria, că a risipit pentru nimic, prostește, capitalul electoral adunat odată cu ieșirea PSD de la guvernare.
Ei îi reproșează lui Bolojan că nu a simțit care e momentul prielnic pentru el și, mai ales, pentru partid: atunci când, atât de grosolan, Nicușor Dan l-a desemnat premier pe Veștea, dorind practic ruperea sau chiar preluarea în forță a PNL.
Azi, lideri ca Boc sau Tișe asta îi reproșează lui Bolojan: da, încă ești văzut bine de electorat, dar avem mari îndoieli că ești un om politic abil.
Până una-alta, primarii PNL au fost decuplați de la banii publici, iar viitorul partidului se bazează pe opoziția pe care o va face alături de USR. Un USR deloc simpatizat în partid, un USR care a jucat separat la învestirea guvernului Luca Niculescu, un USR care, dacă e să ia voturi, probabil că de la PNL o să le ia.
Acesta e contextul în care Bolojan pleacă prin țară să-și cunoască partidul la firul ierbii. Sunt multe filiale cu președinți interimari, sunt lideri vechi nehotărâți dacă să-l mai susțină sau nu.
