România și-a încredințat destinul unor șarlatani. Șefii de ieri și de azi ai țării, fie ei președinți, miniștri, primari sau parlamentari, trăiesc, cu rare excepții, din impostură. Prosperă din fals, se îngrașă din farsă, dorm înveliți în înșelătorie. Sînt, aproape toți, oameni fără pregătire adecvată. Sînt, aproape toți, oameni care nu corespund. Democrația i-a pescuit din balta mediocrității și a ratării. Jocul majorității a scormonit după ei în mîlul oportunismului și iată-i, călărind o țară pe care n-o înțeleg și pe care o croiesc cu parul, ca țăranii ignoranți și furioși ai lui Rebreanu.
Lipsa de calificare a politicienilor e ocrotită de drepturi și libertăți. Orice dobitoc poate fi ales dacă e în stare să-i păcălească pe ceilalți, iar impostorii care conduc țări și ministere stau la adăpostul acestui postulat iluminist. Plină de vicii și de boli lumești, democrația patronează această interminabilă escrocherie în numele unei liniști sociale de rău augur.
Ei bine, oamenii ăștia care nu dau nici un examen ar putea fi puși în situația de a-l da. Nimeni nu poate obliga un candidat să-și arate cunoștințele, e adevărat, dar urmează trei rînduri de alegeri și poate ar fi bine să imaginăm un fel de baricadă în fața celor trei valuri de impostori care se formează acum în epicentrele partidelor.
Vine toamna, vine școala, vin olimpiadele școlare. Aceste concursuri nu sînt obligatorii, dar sînt formule de ambiție și orgoliu pentru elevii care vor să iasă din rînd. Pe același model demonstrativ, odată cu olimpiadele copiilor s-ar putea organiza și olimpiade pentru politicieni.
Sigur că unii n-ar trece nici de o simplă dictare, dar ideea de olimpiadă le lasă libertatea de a decide singuri dacă se bagă sau nu. Și apoi, chiar dacă unii n-au bacalaureatul, au, în schimb, doctorat. Alții pot miza pe sprijin din partea SRI la aflarea subiectelor și din partea STS la numărarea punctelor.
Olimpiada PROȘTILOR (Programul Românesc pentru Observarea Științifică a Tuturor Impostorilor ajunși Lideri prin Oportunism și Rea-voință) ar fi, de fapt, o baterie de teste organizate de societatea civilă și adresate candidaților care vizează demnități în statul român doar pe căi electorale, fără parcurgerea unui examen de competență, adică președinți, premieri, miniștri, deputați, senatori, primari, consilieri locali, președinți de consilii. Vorbim despre un ONG cu adevărat util, în care energiile protestatare, justițiariste, naționaliste, bio sau raw-vegane și-ar găsi o aplicație măsurabilă.
Sub patronaj universitar, cu asistență intelectuală, profesională și mediatică, acest ONG organizează Olimpiada PROȘTILOR, unde se testează nivelul cunoștințelor candidaților înainte de decizia populară prin vot. Candidații acceptă sau nu, iar alegătorii au de ales între lașitatea unora dintre impostori și ignoranța celorlalți.
În faza de toamnă ar fi Olimpiada PROȘTILOR Prezidențiali, la primăvară – Olimpiada PROȘTILOR Locali și, în fine, toamna următoare – Olimpiada PROȘTILOR Parlamentari.
Materii? Cultură (cultură politică, istorie, literatură, drept, diplomație, știință, profesie, limbi străine), creativitate, capacitate analitică, managementul resursei umane și administrație. Grupate pe trei zile (cunoaștere, inteligență, aptitudini), testele ar contribui la progresul țării cît a contribuit Revoluția de la 1848.
Altfel, va trebui să ne mulțumim cu vechea noastră lovitură de stat, începută în ’89 și neisprăvită nici pînă azi.