Caţavencii

Poemul meu dictat de Nostradamus

La 31 de ani m-a lovit geniul profeției pe trecerea de pietoni, fiindcă altfel n-aș fi putut comite din senin un scurt poem în vers alb, care se potrivește ca o cizmă spaniolă vremurilor ciumate de astăzi, cînd ne ascundem bătrînii după dulap ca nu cumva să ni-i vîre Iohannis în izoletă.

Deratizarea

Vine un ins

cu un bidon trăsnitor în spinare:

„Cine sînt ăștia mici și prăpădiți

ascunși după mobilă!?“.

Păi, părinții mei care-au scăpat din primul război mondial

și din al doilea război mondial,

dar acu’ le va fi foarte greu.

(apărut în volumul Democrația naturii, în 1981)

 

 

Exit mobile version