Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Poemul meu dictat de Nostradamus

La 31 de ani m-a lovit geniul profeției pe trecerea de pietoni, fiindcă altfel n-aș fi putut comite din senin un scurt poem în vers alb, care se potrivește ca o cizmă spaniolă vremurilor ciumate de astăzi, cînd ne ascundem bătrînii după dulap ca nu cumva să ni-i vîre Iohannis în izoletă.

Deratizarea

Vine un ins

cu un bidon trăsnitor în spinare:

„Cine sînt ăștia mici și prăpădiți

ascunși după mobilă!?“.

Păi, părinții mei care-au scăpat din primul război mondial

și din al doilea război mondial,

dar acu’ le va fi foarte greu.

(apărut în volumul Democrația naturii, în 1981)

 

 

1 comentariu

  1. #1

    D’aia va iubesc neconditionat! Am senzatia ca circulati discret printr-un soi de a sasea dimensiune si nimeriti direct in timpurile, mintile, spaimele oamenilor si reumatismele umanitatii; si singura limba prin care toate pot fi intelese sunt versurile, indiferent ce sandale poarta, albe sau variat metrice.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.