La 31 de ani m-a lovit geniul profeției pe trecerea de pietoni, fiindcă altfel n-aș fi putut comite din senin un scurt poem în vers alb, care se potrivește ca o cizmă spaniolă vremurilor ciumate de astăzi, cînd ne ascundem bătrînii după dulap ca nu cumva să ni-i vîre Iohannis în izoletă.
Deratizarea
Vine un ins
cu un bidon trăsnitor în spinare:
„Cine sînt ăștia mici și prăpădiți
ascunși după mobilă!?“.
Păi, părinții mei care-au scăpat din primul război mondial
și din al doilea război mondial,
dar acu’ le va fi foarte greu.
(apărut în volumul Democrația naturii, în 1981)
5.139 de vizualizări
D’aia va iubesc neconditionat! Am senzatia ca circulati discret printr-un soi de a sasea dimensiune si nimeriti direct in timpurile, mintile, spaimele oamenilor si reumatismele umanitatii; si singura limba prin care toate pot fi intelese sunt versurile, indiferent ce sandale poarta, albe sau variat metrice.