Dumnezeul Vechiului Testament, cam evreu de felul său, deci dispus la înțelegeri secrete cu teleormăneni, preluat însă și de creștini, a avut o ordine a lui în prioritizarea poruncilor. I s-a părut mult mai important ca timp de cinci porunci să ne spună cine e El, că pe El și nu pe altul trebuie să-L slăvim, că trebuie să existe o zi în care-L slăvim (adică ziua în care am fi vrut să lenevim puțin), că trebuie să respectăm și să ne supunem. Despre asta sunt primele cinci porunci, în cultura iudaică și în cea ortodoxă. Chestiile importante pentru noi, alea pe care le definim drept “morala iudeo-creștină”, sunt de-abia la coada decalogului.
“Să nu ucizi!”, care, în secolul nostru ar fi, cumva, pe primul loc, este de-abia a șasea poruncă. A șasea. Adică pupă-mă-n cur, venerează-mă, pe mine, doar pe mine, nu-ți face chip cioplit și, dacă ai făcut asta, ar fi bine să nu îi omori pe alții. Da’ nu e o prioritate.
“Să nu minți!”, formulată așa, nu există în Biblie. E ceva mai apropiată formularea de Codul de Procedură Penală: “Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău!”. Dar, de fapt, porunca este cunoscută drept “Să nu minți!”.
Și este de-abia a noua poruncă din zece. A noua!
Vă dați seama că asta cu minciuna nu e vreo mare șmecherie. Pare că a nimerit din întâmplare pe tablele legilor. Și, totuși, decalogul este fundamentul legislației în întreaga lume iudeo-creștină. Decalogul, nimic altceva. Dacă Moise ar fi primit pe Sinai o tablă pe care Dumnezeu ar fi scris cu mânuța lui “Să nu faci sex anal!”, atunci da, pretențiile CpF ar fi fost întemeiate, iar sexul anal ar fi fost prins în Codurile Penale ale lumii creștine. Dar El i-a zis lui Moise să le zică alor lui să nu mintă. De exemplu.
Deși trăim într-o societate ipocrită, în care doar 0,11% din populație s-a declarat atee la recensământul din 2011 și doar 0,10% din populație s-a declarat fără religie, e clar că morala creștină nu are treabă cu realitatea. Dar a minți nu este, deocamdată, doar imoral, în baza acestei morale religios raportate. A minți este și ilegal, în diverse cazuri care ajung a fi judecate.
Dar, hei, dă-le dracului de morală și de lege! Nu ne-au făcut ele pe noi, ci viceversa. Așa că de ce să nu mințim?
Păi, totuși, ar mai fi câteva motive.
Să nu mințim, când avem adevărul la dispoziție, pentru că părem proști și orbi. Să nu mințim pentru că, dacă suntem verificați, riscăm să părem ceea ce suntem, adică mincinoși.
Despre modificările la Codul de Procedură Penală se spune că ar fi făcute cu dedicație pentru Liviu Dragnea. Într-adevăr, există două modificări cu dedicație: cea prin care sentințele ale căror motivări nu sunt semnate de judecătorii care au și judecat dosarul sunt nule și cea prin care pot fi atacate sentințele definitive chiar și acum, după x ani de la pronunțarea lor.
Astea sunt cele două modificări ale CPP făcute fix cu dedicație pentru Dragnea. Dar se pare că nu e suficient să le spui oamenilor că s-au făcut modificări pentru un singur om, să le arăți care sunt și să-i scoți în stradă. Nu. Ca să scoți oamenii în stradă e nevoie să minți.
Ca să scoți oamenii în stradă trebuie, ca partid, ca DNA, ca activist, să spui că vor scăpa violatorii. De ce tocmai violatorii? Greu de spus. Dar culmea e că violatorii nu scapă decât în viziunea DNA, în care un viol este dovedit cu o filmare. Nu, să nu credeți că filmările care pot incrimina un violator nu sunt acceptate ca probe. Sunt. Orice filmări, făcute cu orice mijloc de înregistrare într-un spațiu public, pot fi probe. DNA și asociații atacă o modificare la CPP prin care înregistrările nu pot fi folosite drept probă decât dacă se referă la acțiunile și discuțiile celor care au făcut înregistrarea. Da, e adevărat, dar articolul respectiv se referă fix la supravegherea tehnică, adică la înregistrările făcute cu mandat. Deja cu mandat. Într-un loc în care se presupune în baza unor indicii temeinice că va avea loc o infracțiune se instalează camere, microfoane și alte mijloace tehnice. Cu mandat. Dacă acolo are loc un viol, el fi-va deja înregistrat legal de către autorități. Despre asta e articolul din CPP. De ce să minți?
De ce să minți, spunând că înregistrările camerelor de supraveghere sau cele făcute cu telefonul nu mai sunt valabile, iar din cauza asta scapă violatorii, pedofilii, hoții de buzunare? Când, de fapt, modificările la CPP spun tocmai că înregistrările respective pot fi folosite ca probă?
Când ai adevăruri clare la dispoziție, când poți demonstra ceea ce vrei să demonstrezi spunând adevărul, de ce să minți? Cum te face minciuna diferit de cei pe care-i acuzi că mint? De ce, mai ales, să minți pe o chestie care poate fi ușor demontată?
Da, e de-abia a noua poruncă. E undeva pe la coada moralității-n care am fost crescuți. Dar, totuși, de ce să minți?
Cu ce te face minciuna diferit de cei pe care mă chemi în stradă să-i dau jos pentru că mint?
Cu ce tu, ăla care minți, ești mai bun decât celălalt?
Nu, nu-mi răspunde până când nu ești decis să-mi spui adevărul…