Într-o singură zi, și aia de duminică, Volodimir Zelenski a făcut trei lucruri senzaționale pe drumul spre beatificare și, apoi, canonizare ca sfânt al oricărei noi religii se va naște din tragedia ucraineană.
Președintele Volodimir Zelenski a interzis 11 partide politice din Ucraina, pentru că erau rusofone, antiliberale sau eurosceptice. Erau, cele mai multe, exact așa. Rusofone, împotriva integrării în NATO sau UE, cu legături extrem de strânse cu Rusia. Unele dintre partide nu mai participaseră la alegerile naționale de vreo douăzeci de ani, altele de mai puțină vreme și, din 11, zece nu se aflau în actualul Parlament ucrainean. Unul dintre partide, însă, Platforma Opoziției – Pentru Viață, are astăzi 39 dintre cele 450 de locuri ale Parlamentului. La alegerile din 2019, Platforma Opoziției – Pentru Viață a obținut 1.908.087 de voturi, însemnând 13% din opțiunile ucrainenilor prezenți la vot. Asta nu înseamnă că nu este un partid rusofil sau că președintele partidului nu are legături foarte strânse cu administrația lui Putin. Cele 11 partide, indiferent că se aflau sau nu în Parlamentul Ucrainei, aveau, înainte de război, cam trei-patru milioane de susținători. Aproximativ 10% din populația țării.
În aceeași zi, președintele Volodimir Zelenski a mai semnat un decret, prin care toate canalele de televiziune din Ucraina care emit la nivel național vor fi strânse într-o singură platformă, pentru că în aceste vremuri este nevoie de o „politică informațională unificată“.
Și, în aceeași sfântă zi de duminică, de care invadatorilor ruși nu le-a păsat, continuându-și atacurile și bombardamentele, actorul, scenaristul și regizorul Volodimir Zelenski a lansat un scurt film. În primele cadre ale filmulețului îl vedem pe Zelenski, însoțit de staff-ul său, defilând cinematografic prin fața camerei. Apoi, pe fundalul imaginilor care prezintă ororile invaziei rusești, ascultăm vocea domnului Zelenski descriind, într-o engleză impecabilă, ceea ce vedem. Când se termină partea despre orori, începe, plină de speranță, partea despre viitor și reconstrucție. Aceeași voce a domnului Zelenski, în aceeași engleză impecabilă, li se adresează ucrainenilor, spunându-le ce viitor luminos îi așteaptă după ce vor învinge în acest război.
Doar 18% din ucraineni, însă, vorbesc limba engleză. Nu poporului ucrainean, așadar, i s-a adresat Volodimir Zelenski realizând acest filmuleț, cum nu parlamentelor străine le vorbea atunci când li se adresa în ucraineană. Printre bombe și dărâmături, Volodimir Zelenski și-a găsit timp să realizeze un film pentru export, unul care, probabil, va lua multiple premii la festivaluri internaționale. De film mai puțin, dar cu siguranță la festivaluri de publicitate. Cred că la festivalul de publicitate de la Cannes i se va dedica o secțiune specială, pe care desigur o va câștiga.
Dar oare asta era tot ceea ce putea Volodimir Zelenski să facă în situația actuală? Tot domnia-sa ne spunea, recent, câți copii mor pe minut în Ucraina, câți ucraineni pleacă din țară în fiecare secundă. Oare câte zile, contorizând minutele și secundele aferente, a durat realizarea filmului? Câte duble s-or fi tras numai al înregistrarea voice-over-ului? Câți copii ucraineni or fi murit în timp ce Volodimir Zelenski era în studio, câți ucraineni or fi rămas fără case în timp ce se monta filmul, câți au trecut granița spre un viitor incert în timp ce se randau efectele speciale?
Asta era prioritatea eroului Zelenski în timp ce…?
Bun, asta este meseria de bază a lui Volodimir Zelenski, asta face el în vremuri de criză profundă. Biden e avocat, deși n-a profesat niciodată. Greu de spus ce face cu adevărat în momentele astea. Macron e bancher. Măcar, în caz de război, el s-ar ocupa de banii Franței, la fel cum Klaus Iohannis ar da lecții de fizică poporului. Fiecare întorcându-se la profesiunea de bază, asemeni domnului Zelenski. Care, de departe, este cel mai câștigat. Ca actor poate interpreta fără greș rolul apărătorului democrației, ca președinte poate suspenda democrația pe care o apără actorul, având grijă să nu mai existe nici presă care să-l poată critica, în numele politicii informaționale unificate.
Slava Vova!