Emoția a început să se răcească. Strada s-a risipit pentru moment. Dacian Cioloș merge.
Să facem, deci, niște afirmații.
1. Căderea guvernului Ponta a fost nedemocratică. Ponta n-a plecat de la putere prin mecanisme democratice, bazate pe votul din Parlament, prevăzute de Constituție. Ponta a fost izgonit de presiunea străzii (prin stradă înțelegem cu toții ceea ce a urmat după Colectiv).
2. Numirea noului premier nu a fost rezultatul consultărilor președintelui cu partidele, ci a fost un eveniment produs în aceeași perioadă, de președinte. În oferta niciunui partid care s-a întîlnit cu președintele nu a existat numele Cioloș, cu excepția cazului că PNL a mințit în public.
3. Strada, elementul declanșator al schimbării de guvern, a vrut alegeri anticipate, și n-a primit. Iohannis a zis și el că vrea alegeri anticipate, dar n-a mai vrut. Alina Gorghiu și Vasile Blaga au zis că ei vor DOAR alegeri anticipate, dar au fost imediat de acord cu Cioloș.
4. Dacian Cioloș, premierul desemnat, nu e nici tehnocrat, și nici independent. Dacă e tehnocrat, e un tehnician pe care-l folosește puterea politică, deci nu e independent. Dacă e independent, nu se poate lăsa folosit în procesul de guvernare de către un corp politic. Prin urmare nu e tehnocrat. Nu există, așadar, independenți și tehnocrați în discuția asta, și așa e bine să rămînă.
5. În concluzie, vom avea un guvern politic, printr-un anume sprijin parlamentar pe care acest guvern îl va primi. Strada a cerut guvern independent, guvern de tehnocrați, alegeri anticipate. Din toate astea va primi un guvern politic – guvernul președintelui Iohannis.
6. Strada a cerut plecarea lui Ponta pentru că Ponta e corupt. Ponta e acuzat, în mare, că a obținut bani de la stat. Strada a mai zis: „Toate partidele/ Aceeași mizerie”. Gorghiu a obținut mai multe contracte de la stat decît Ponta. Ponta, cu contracte mai puține, a plecat. Gorghiu, cu contracte mai multe a rămas. Strada a făcut posibilă înlocuirea.
7. Strada a cerut reforma clasei politice. A primit, în schimb, un guvern condus de Cioloș. Cioloș nu poate face reforma clasei politice. Nu are nicio putere asupra Parlamentului sau asupra partidelor. Partidele și Parlamentul rămîn așa cum erau, nereformate.
8. Cei care au ieșit în stradă au fost reprezentați la întîlnirea cu Iohannis de cătane vechi ale societății civile sub acoperire, de pupincuriști notorii ai regimului Băsescu, de activiști cu opțiuni politice ferme și agresive. Au fost și Adrian Despot, și cîțiva inocenți, dar spiritul străzii a rămas în stradă.
9. Președintele Iohannis, care este creația teoretică și emoțională a străzii a zis: „V-am văzut și v-am ascultat”. Cu toate astea, a acceptat să-l poftească la discuții și să-i strîngă mîna celui mai periculos despot cu epoleți – impostorul, plagiatorul și grandomanul Gabriel Oprea. A acceptat, în schimbul sprijinului parlamentar pentru guvernul Cioloș, acest tîrg.
Dacă UNPR are o șansă cît de mică să pupe Parlamentul, acea șansă e legată de bunăvoința PSD. Totuși, Oprea oferă sprijin guvernului Cioloș, pentru că are un motiv penal. Asupra lui plutește o anchetă legată de moartea polițistului Gigină, iar gleznele îi sînt încolăcite într-un dosar de abuz în serviciu, ținut la sertar.
Aceste lucruri sînt evidente și pentru cei care nu citesc paginile revistei Cațavencii. Dar Iohannis acceptă serviciile lui Oprea. Acceptă, deci, șantajul care face posibile aceste servicii. Unde e strada în această poveste?
10. Acțiunile străzii sînt profund legitime. Furia, indignarea și cererile ei sînt firești. Dar, pînă acum, rezultatele nu s-au întîlnit cu așteptările.
Strada a cerut una, și a primit alta. Fără intenția străzii, dar ca o consecință a acțiunilor ei, democrația și Constituția au fost lăsate cu buzele umflate. Milioanele de cetățeni-șoareci, care nu vor alegeri în două tururi la locale sau dispariția traseismului, au fost lăsați, la rîndul lor, să sufere la televizor, ignorați de principiul proporționalității electorale.
Deci, generația Y trebuie să se decidă: ori revoluție pînă la capăt, ori democrație românească și stat oarecum de drept.