Deși știam că încă n-are sediu
în țara noastră, totuși l-am momit
să nu mai plece vara în concediu,
ci să rămînă încuiat în mit.
,,Stimați amici, eu chiar pentru o floare
aș fi capabil ca Ioana d’Arc
să mă sacrific, însă la picioare
voi nu mi-ați așternut Dracula Park,
ci-ați belit oaia dîndu-mi mie blana
ca să mă șterg cu-acel proiect la cur
și mi-ați halit, fără să mor, pomana,
așa că o să fac stînga-mprejur.
Să urc din iad spre țara lui Dracula
n-ați fost capabili să-mi plantați un lift,
că io nu-s mare să mă-nalțe hula.
Ce hula mea! Io-s fier forjat, nu știft!
Așa că fug la Moscova-n vacanță
să-l văd pe frățiorul Vladimir,
să-l rog ca pe actorul bun de clanță
să îl trimită iute în Sibir.
Că pacea între două dobitoace
nu se tratează, bre, cu armament,
eu mă bazez pe mintea mea dibace,
că pacea-i șmecherie cu ghivent.“