Deși știam că încă n-are sediu
în țara noastră, totuși l-am momit
să nu mai plece vara în concediu,
ci să rămînă încuiat în mit.
,,Stimați amici, eu chiar pentru o floare
aș fi capabil ca Ioana d’Arc
să mă sacrific, însă la picioare
voi nu mi-ați așternut Dracula Park,
ci-ați belit oaia dîndu-mi mie blana
ca să mă șterg cu-acel proiect la cur
și mi-ați halit, fără să mor, pomana,
așa că o să fac stînga-mprejur.
Să urc din iad spre țara lui Dracula
n-ați fost capabili să-mi plantați un lift,
că io nu-s mare să mă-nalțe hula.
Ce hula mea! Io-s fier forjat, nu știft!
Așa că fug la Moscova-n vacanță
să-l văd pe frățiorul Vladimir,
să-l rog ca pe actorul bun de clanță
să îl trimită iute în Sibir.
Că pacea între două dobitoace
nu se tratează, bre, cu armament,
eu mă bazez pe mintea mea dibace,
că pacea-i șmecherie cu ghivent.“
Desigur, am copiat titlul si primele doua versuri, stiti dumneavoastra de unde. Am copiat, dar n-am plagiat – cred si sper.
Noi, urmasii lui Dracula
Noi, urmasii lui Dracula
pentru bani sugem si singe,
ori putem invirti hula
hoop si nimeni nu se fringe.
Dansam si ca pinguinul
chiar in fata, la guvern,
sau, de vreti, ca arlechinul
ne maimutarim etern.
Noi, urmasii lui Dracula
nu avem de ce ne plinge.
Ne luam, cuminti, pilula
si, chiar daca ne constringe
noua lege a securii,
mergem voiosi inainte
pin’ la marginea padurii
si intram in ea. Cu minte
noi, urmasii lui Dracula
stim precis cine ne minte,
dar sorbim, tristi, din ampula
dragului Domn Presedinte –
fiindca ochii lui albastri
si privirea sa senina
ne indruma catre astri,
ne indreapta spre lumina!
Noi, urmasii lui Dracula
nu prea mai avem speranta:
cica, de-azi, si pentru hula
hoop ne vor taia chitanta…
Cu toata stima, A. Matita
„că pacea-i șmecherie cu satiri”