Dacă românii au inventat șmecheria, cu siguranță nemții au inventat ghiventul, de aici și scula cu care meșterul Iohannis s-a pus pe reparat Partidul Liberal.
Acum un an, cînd am scris că domnul Iohannis e un soi de dulap săsesc lipsit de metafizică, nu-l bănuiam nici de sertare ascunse, nici de îndemînare profesională de șuț școlit pe malul Dîmboviței.
Seninătatea cu care, în timp ce-l tămîia, i-a deșurubat toate petalele lui Crin lăsîndu-l cu tija goală ca să-i ia, cît ai zice pește, locul din fruntea Partidului Liberal îl califică pentru totdeauna pe domnul Iohannis ca pe un produs german made in Romania.
Deși dădea semne că e încă viu, marele demisionar s-a lăsat îmbrîncit cu duioșie în cavoul Brătienilor de primarele Sibiului, care n-a uitat să-i servească la antreu o gogoașă caldă tăvălită prin zahăr pudră: „Crin Antonescu e un mare politician, care se sacrifică de dragul partidului”, chestie care mi-a amintit de celebrul îndemn al lui Traian Băsescu: “Petrică, ești cel mai bun!”, rostit cînd făptura politică a fostului șef al Partidului Democrat era deja în budă.
Petrică părea, într-adevăr, un pămpălău îndrăgostit de sine însuși, pe cînd Crin Antonescu e persecutat de o dragoste de sine mult mai complexă și mai severă, vecină cu masochismul, asemănătoare întrucîtva cazului acelui medic celebru care, încercînd să scrie un studiu despre psihologia sinucigașilor prin spînzurare, folosea el însuși, experimental, funia și săpunul, spre a ajunge la spasmul de dinaintea ejaculării, avînd grijă în prealabil să stabilească cu servitorul să-i taie funia la timp.
De data asta, Iohannis a uitat să îi mai taie funia, lăsîndu-l pe Crin să-și ducă plăcerea pînă la capăt.