Normal ar fi ca Preafericitul Daniel să-și sfîșie hlamida aurită, să o împartă săracilor și să se retragă cernit la mănăstire, fiindcă, pentru prima oară în istoria ortodoxiei, clinchetul de cătușe sună mai dulce în urechile românilor decît o cîntare bisericească.
Dovadă un acatist cu aluzii fine la șefa DNA-ului, descoperit în cutia milei, într-o bisericuță din Moldova: “Șleampătă și mohorîtă, cu chistolul în bikini, mîncă jar și bea cucută, să ne hie nouă ghini”.
Să le fi zăpăcit în așa hal mințile enoriașilor această diavoliță de Kövesi, cu mandatele ei de aducere și de reținere, încît setea de dreptate să-i ardă mai tare la lingurică decît setea de aghiasmă neîncepută?
Și să fie oare secolul 21 mai degrabă pușcărios decît religios?
Că de cînd s-a cățărat pe columna lui Traian luteranul ăsta de Iohannis, nu mai are nimeni curajul să-l caute pe Eduard Hellvig la prepuț și ditamai Patriarhul a ajuns să se tîrască în sondaje în urma unei bozgoroaice.