Pudrată cu ciment și stropită un pic de ploaie, casca de păr a Rovanei Plumb s-ar transforma în coiful unui cunoscut general de intendență, sub care premierul ar dori să-și adăpostească lașitățile și mîndria de a fi român. Victor Ponta privește de la înălțimea ligamentelor sale agonia unui partid pe care nu se încumetă nimeni să-l opereze așa cum cere diagnosticul.
PSD e un monstru rezistent și plin de cicatrici care a supraviețuit multor epidemii și accidente politice, iar acum zace într-o rezervă secundară a istoriei, păzit de sanitari nepricepuți. Aparținătorii s-au apucat deja să-i falsifice testamentul și să-l cotrobăie prin buzunare, doar-doar or găsi bilețelul pe care stă scris numele moștenitorului. Hîrtiuța însă pare să fi fost sustrasă de servicii, care silabisesc, împreună cu procurorii și cu președintele, traducerea în germană a lui „mane, tekel, fares”.
Victor Ponta, omul pentru care PSD a vărsat mai mult sînge decît au făcut-o minerii pentru Ion Iliescu, tremură cu toată forța nepriceperii sale și, între două vizite la Stambul, face din comerțul cu loialități apoteoza mandatului său. L-a desemnat pe generalul Oprea legatarul trocului cu DNA și cu organizația baronilor înfricoșați, iar acum așteaptă să i se întoarcă în brațe partidul pe care i l-a dat Rovanei Plumb.
PSD e dorit în prezent de peste 40% din românii cu drept de vot. Pe piața electorală, partidul are forța unei companii comerciale monopoliste care își vinde produsele unor fani. Pentru acești fani, crimele comise de fondatori, abuzurile și furturile pe care stă trecutul său au azi patina baladelor cu haiduci. În cei 25 de ani de cînd rafinează ideile Partidului Comunist, PSD s-a dovedit cel mai stabil produs al gîndirii locale, cu excepția exporturilor de cherestea, a lenii și a stabilopozilor de pe litoral. Cînd a fost listat la bursa din Bruxelles, în ochii socialiștilor europeni a licărit lăcomia politică. PSD e cadoul fermecat pe care un neam lipsit de mîndrie l-a făcut urmașilor PCR. Fără PSD și consecințele sale, viața politică românească ar fi fost doar o ipoteză a științei.
Cu Rovana Plumb la cîrmă, însă, PSD și-ar continua imersiunea sub presiunea spaimelor și a negocierilor pe persoană fizică. Noi nu vom mai avea spectacol și nici partidul vreo zvîcnire. Generația marilor hoți e moartă de frică și îngropată sub dosare. Azi nimeni nu mai mișcă, toată lumea respiră cu țeava de sub apă. Geniul răului s-a evaporat, lăsînd în urmă numai răul. Legendele s-au dus la pușcărie. Au rămas rovanele și interesul național. Mamutul va fi, așadar, tranșat pentru carne și vîndut ca materie primă de negustorii noilor majorități.
Asta face ca Liviu Dragnea să fie condamnat nu numai la anul ăla cu suspendare, ci și la corvoada de a scoate PSD din apatie. Condamnarea lui, încasată pe frontul acelui iulie turbat din 2012, cînd a condus regimentele PSD împotriva unui despot beat și periculos, ar trebui să lumineze la festivitățile partidului ca o Legiune de Onoare. În fond, Dragnea a fost rănit într-o încleștare politică, din care n-a dus acasă vreun folos necuvenit, fiindcă le-a dus pe toate la partid.
Nebun, dar rațional și cunoscînd la nivel de șurub mecanica partidului, pesedist din vechea stirpe a baronilor născuți, iar nu făcuți, Dragnea arată un curaj pe care, de la Constantin Pîrvulescu încoace, nimeni nu l-a mai arătat în acest partid. Opunîndu-se partidei Plumb, el se expune nu doar unei execuții din partea clanului bucureștean, ci și unui tratament accentuat din partea cunoscutelor instituții.
Ironia sorții face ca Dragnea să fie tot ce i-a mai rămas unui PSD care se vrea legitimist și autentic. El poate deștepta spiritul de luptă al mamutului, conștiința lui de sine, și îl poate scutura de căpușele cu patru stele. Iar asta e palpitant. E o poveste despre igienă și deșteptare, pe care Dragnea o poate duce la bun sfîrșit înainte ca Înalta Curte să îi curme definitiv cariera. E, la urma urmelor, un sacrificiu rar întîlnit în acest partid comercial, un seppuku de Teleorman, care ar trebui să trezească în șobolanii partidului bruma de curaj pierdută. Votați-l, vitejilor, o să ne distrăm!
Cît despre picioarele doamnei Plumb, ele sînt în poziția corectă, atît că trag cu nădejde PSD-ul la fund.