Poate că acum, cînd spitalele ard și facturile explodează, cînd un pacient de COVID moare la fiecare opt minute și restricțiile revin pentru a patra oară, înțelegem că inteligența noastră specială, românească, dă rezultate proaste. Talentul de a fi daci și fii ai lui Mihai Viteazul nu ne-a fost de nici un folos. Am rămas originalii Europei în toate clasamentele ei. Dezastrul de azi e o vină colectivă, pe care serviciile secrete și politicienii o împart cu masele.
Dominația liderilor toxici n-ar fi existat fără sfînta și mîndra prostie a maselor care a autorizat-o. La fel, puterea serviciilor secrete, care au impus doar politicieni șantajabili, acoperiți și mediocri, s-a clădit pe ambițioasa lipsă de minte și pe suficiența alegătorului român.
Mai e vreun popor european care să fi votat și susținut cu frenezie un informator al Securității în funcția de președinte al țării? Mai e vreun popor european care să fi trăit sub cel puțin nouă prim-miniștri controlați de fosta Securitate și de noile servicii secrete? Mai e vreun popor european care să fi împins, prin vot și pasivitate, atît de mulți oameni catastrofali în guverne, în fruntea guvernelor și în fruntea țării?
Sîntem proștii Uniunii Europene, iar prin asta trebuie să înțelegem sensul strict al acestui clasament, care nu se referă la criterii și performanțe luate la bucată, ci la toate la un loc. România e cea mai prost cotată țară la voința de progres, e cea mai prost condusă țară, e cea mai lipsită de speranță țară, e cea mai jefuită țară de resurse și de oportunități. Bulgarii, pe care îi folosim adesea ca să ne pansăm moralul, au scăpat de MCV, ne țin lecții de turism și infrastructură, trec în curînd la euro, deci au o dinamică, un proiect, o viziune, au ceva. Noi, în clipa de față, nu avem nici măcar instinct de conservare.
Poate că e momentul, după atîția ani de suficiență, să pricepem că nu ne duce capul pe cît credeam. Datele concrete, cifrele și graficele ne arată rangul și importanța altfel decît ni le indică strămoșii, baladele și vechile manuale exaltate de istorie.
Indicele de dezvoltare umană, cel care măsoară – pe lîngă nivelul de trai și speranța de viață – și gradul de alfabetizare și de educație școlară ale unei națiuni, așază statele acolo unde sînt de fapt. IDU leagă civilizația de deșteptăciune și nivelul de bunăstare de educația maselor: cît putem cu capul, atît putem și cu viața.
După IDU, România e la periferia UE, mult sub restul colegilor de uniune, chiar dacă un pic deasupra Bulgariei. Ei bine, acest grafic al deșteptăciunii corespunde riguros cu graficul vaccinării. România și Bulgaria, statele cu cea mai modestă dezvoltare umană, sînt, de departe, cele mai nevaccinate țări.
Nu e nici o conspirație aici, sînt măsurători oficiale făcute de ONU, de FMI, de UE, de BM, de ODCE, de NATO. Nu e implicat Bill Gates, nu există microcipuri, nu sînt luate în calcul planul de exterminare a lumii sau superimunitatea dacică. Românii nu se vaccinează exact în măsura în care îi duce capul. 30% din populație vaccinată reprezintă exact nivelul de dezvoltare umană a populației. Atît poate ea, atît putem noi ca țară, așa ne îndrumă pe noi gîndirea tricoloră fără bacalaureat.
Existența unuia ca Florin Cîțu în fruntea Guvernului, a unuia ca Iohannis în fruntea țării sau a unuia ca Vîlceanu în fruntea mai multor ministere are la bază această gîndire. Tot din ea s-au născut aplauzele pentru Băsescu și pentru Iliescu, pentru Vadim și Funar, pentru Boc, Năstase și Macovei, pentru Coldea și Kövesi, pentru oribila farsă cu anticorupția și pentru tragica inconștiență a antivaccinismului.
Românii care au vrut o țară ca Germania, Danemarca, Franța sau Italia s-au vaccinat, fiindcă i-a obligat nivelul de civilizație din Germania, Danemarca, Franța sau Italia. Au adoptat fără să clipească standardul de rațiune și normalitate al țării-gazdă. În schimb, românii din România vor o țară ca afară, dar fără să lase din mîini suficiența medievală care plutește peste teritoriu ca un nor otrăvit.
Dacă ar vrea să recupereze vreodată un milimetru din distanța care îi desparte de Occident, românii ar trebui să facă ce fac nemții, danezii, francezii și ceilalți: să ia o pauză de vorbire și să se vaccineze la primul colț de stradă. După aia, povara luptei pentru drepturi și libertăți poate reveni pe umerii lor, cu șanse mai bune de supraviețuire.