România se îndepărtează tot mai mult de democrație, așa că alegerile din 2024, de la care lumea așteaptă în mod inutil o schimbare în bine, vor fi decise iar în afara votului.
Alegătorii pot vota doar ceea ce li se pune în față, iar la alegerile parlamentare, prezidențiale și europarlamentare, ba chiar la localele din orașele mari, candidații sînt stabiliți de serviciile secrete prin pîrghii și sfori clădite cu migală în toți acești ani. Pare înfricoșător, dar e genul de adevăr pe care oamenii preferă să nu-l știe fiindcă se tem să nu împietrească dacă întîlnesc privirea Meduzei.
Între cele patru feluri de alegeri, cele mai importante, de departe, sînt cele pentru președinția României, fiindcă președintele deține puterea constituțională asupra Serviciilor. Președintele e singura făptură politică de care Serviciile sînt nevoite să țină seama, chiar dacă găsesc mijloace să-i reducă rapid puterea reală. În rest, Guvernul și Parlamentul n-au nici o influență asupra Serviciilor, fiindcă le sînt subordonate la modul vizibil.
Prin urmare, omul care va cîștiga președinția României în 2024 va fi singurul care va putea influența – fie și într-o măsură modestă – programul de guvernare stabilit de serviciile secrete.
În 2024, mai mult ca în alte dăți, candidatul cîștigător va trebui să aibă binecuvîntarea partenerului strategic, fiindcă securitatea României pe flancul estic depinde, în primul rînd, de bunăvoința SUA. Sigur, și Franța, și Germania ar avea ceva de spus, dar cînd vine vorba de vecinătate cu războiul, singurul cuvînt care-i face pe ruși să șovăie e America. Situația din Ucraina mută suzeranitatea la Washington.
Serviciile noastre își vor peria, așadar, candidații marionetă așa încît ei să primească girul american. Pînă acum îl avem eligibil pe Ciucă, pe care SRI îl iubește prin intermediul lui Iohannis, iar America îl prețuiește la valoarea facturilor de armament. Dacă Iohannis va merge la NATO, așa cum se vorbește tot mai des pe anumite culoare politice, atunci Ciucă va fi candidatul cu cele mai mari șanse de a fi președinte, adunînd voturi sub pretextul celei mai bune „formule de război“: el la Cotroceni, tutorele lui politic la NATO și SUA în planul doi al fotografiei. PSD va fi obligat de Servicii să se prezinte cu un candidat ușor de bătut în turul doi, după schema Dăncilă.
E ilogic ca Iohannis să ajungă la NATO, dar, cu Iohannis la NATO, cu războiul în Ucraina și cu Ciucă la Cotroceni, România ar putea experimenta cel de-al treilea mandat Iohannis, căci capacitatea noului secretar general al NATO de a-și domina guvernul lăsat acasă va fi cel puțin la fel de mare ca acum: pe de o parte prin imperativele strategice și militare, iar pe de alta prin vasalitatea serviciilor secrete românești în raport cu NATO.
Mai abitir ca pe Ciucă, Serviciile o lustruiesc pe Kövesi. Femeia face știri în presa internă cu o hărnicie demnă de un proiect ambițios. Ar putea aresta corupții Europei, dar dragostea de țară o atrage ca un viciu de tinerețe. Procurorul-șef european pare gata să lase baltă gloria mondială ca să se arunce în băltoaca de la București. Numai că, fără acceptul SUA – care poate veni sau nu –, Kövesi rămîne un cal de rezervă. Ar mai fi Cioloș pe partea dreaptă, dar pregătirea lui se face prin ofițeri în retragere din zona privată, iar susținerea exclusiv franceză înseamnă prea puțin.
Pe partea stîngă, PSD n-are candidat și așteaptă cuminte cu ochii pe telefon. Dacă sună SRI și spune că a rămas Ciucă, atunci PSD îl va face pe Ciucă președinte și va primi în schimb premierul. Dacă sună ambasada și spune că Geoană e de viitor, PSD îl va duce la Cotroceni pe Geoană, fiindcă va ști, fără să mai întrebe, că SRI, SIE, SPP și STS s-au aliniat la partenerul strategic.
În această democrație de intelligence în care Serviciile pun actorii, iar poporul vine cu figurația, votul la urne nu e eliminat cu totul. Rămîne acolo, atît ca decor, cît și ca alibi, căci fără gesticulația publică, fără mersul la urne, farsa nu e credibilă. Între noi fie vorba, voturile băgate de popor în urnă există, sînt numărate și nu sînt modificate decît dacă arată un alt clasament față de cel stabilit. Furtul major se produce prin impunerea mediatică și dezinformativă a candidatului, prin eliminarea adversarilor, prin stimularea sentimentelor pro și anti, prin jocul cu mintea maselor. De aceea, acest furt poate fi comis cu mîna alegătorului. Mîna care votează e ghidată cu instrumente „la vedere“ și acceptate, cu proceduri consimțite de publicul obosit.
România nu are scăpare. Serviciile au încolăcit-o ca un boa constrictor și o lasă să respire doar cît să poată fi mulsă. Ultima speranță e la partenerul strategic, care, într-un moment de compasiune, ne-ar putea desemna un candidat la președinție mai uman. La urma urmei, după 32 de ani de democrație nu ne dorim decît un șarpe mai mic.