Pentru că îmi place sportul și citesc ce se scrie pe site-urile din domeniu, dau din când în când de maestrul Cristian Geambașu, de la Golazo.ro. Acum doi ani, când scria la GSP, imediat după cursele ratate de Popovici la Fukuoka, s-a urcat cu laptopul pe el și l-a urecheat cum numai maeștrii presei sportive știu s-o facă.
I-a reproșat prăbușirea și l-a acuzat că își întreținea un nemeritat cult al personalității. I-a atras atenția că nu e modest și a propus, în finalul articolului, schimbarea antrenorului. Forța pixului său cu care a cutremurat mărețul fotbal românesc l-a făcut pe Geambașu să arunce și către David o mizerie clasică, perfecționată în relația presă – cluburi – antrenori din sportul rege. S-au demis, s-au propus și s-au numit mulți șumudici prin studiouri TV și prin articole în presa sportivă românească. Așa că merita încercată, sugerată și schimbarea unui biet antrenor de înot.
Noroc că oamenii ca David Popovici și apropiații lui se aflau departe de zona în care maeștri precum Geambașu sunt foarte influenți. Închipuiți-vă cum ar fi fost să-i vedem certându-se la, Digi Sport, pe tatăl lui David Popovici cu experți din înot și jurnaliști, pe modelul fotbal. Azi, după mondialele ratate de la Fukuoka, înfumuratul și prăbușitul Popovici e campion olimpic și dublu campion mondial a doua oară.
Tot azi, maestrul Geambașu bagă capul sub umeri și scrie cu sete după ambele finale. E emoționat și îl laudă, dar dă și cu copita în cei care îl admiră și îl susțin fără argumente. E nevoie de un dosar cu șină plin cu fapte de microbist pentru a ține în mod legitim cu Popovici când câștigă. E urât să fii mândru de el dacă ești țoapă sau sedentar. Sau dacă muncești în timpul zilei, că a certat și audiența scăzută la TV din timpul curselor. Reamintim că ele au avut loc în jurul orei 14:00 a României.
Din fericire, succesul lui David nu se măsoară în audiențe TV. El e „0,0” rating, inexistent față de un Unirea Urziceni-Csikszereda, ca și efectul Geambașu în natație.