Ultima cămașă-i fără buzunare,
moartea nu-și amînă pofta de mîncare
și precum covrigii atîrnați de-o grindă
se sfărîmă anii noștri în oglindă.
Alți bețivi se-așează liniștiți la masă,
habar n-au ce crîșmă-i jos sub iarba grasă,
bem numai cînd plouă și ne cere plata,
la trei zile o dată, mutu’ cu lopata,
cînd ne vizitează altul de pe listă
și ne împrumută banul din batistă.
Din volumul „Decît să-nțepenești ca prostu-n lavă, mai bine intră în vulcan valsînd”.
