La un marș împotriva violenței, la un marș cât un priveghi, un jurnalist de la Antena 3 e huiduit și alungat. Nu are voie să transmită, se aud horcăituri, tineri pe care îi sugrumă ura, bătrâni pe care nu-i mai încape veninul.
Oribile momente văzute, a nu știu câta oară, de mulți, ca un act de dreptate. România bună, poporul frumos, cetățenii onești ai acestei țări, necorupții fac dreptate.
Știți ce? E normal.
E normal în sensul în care întotdeauna sunt unii care vor să-și impună adevărul cu violență, care cred că se scarpină în buric și găsesc acolo dreptatea. Idioți au fost, sunt și vor fi, imbecili cu porniri extremiste, frustrați, oameni de bună credință care știu încotro trebuie să mergem și ne-ar târî de păr în direcția aceea fără nici o remușcare.
Un astfel de om este și Andrei Caramitru. Nu e un deranjat amuzant, nu e un deraiat simpatic, ci un dăunător public de cea mai joasă speță. Faptul că USR continuă să se afișeze cu acest personaj este inacceptabil.
Iată ce scrie Andrei Caramitru din Piața Victoriei în timp ce echipa de jurnaliști dela Antena 3 era amenințată: „Antena 3 a venit în piaţă. Au fost scoşi de oameni. Ei sunt la fel de vinovaţi ca nebunul criminal care a dat cu cuţitul. Îi urez lui Voiculescu şi tuturor sclavilor lor să ajungă în iad“.
Nu discutăm aici de acea cheie de „lectură“ a tragediei de la Caracal, cu „Ciuma Roșie“ și „Corupția ucide“, adevărate deliruri politice. Discutăm de un instigator la violență, de un extremist care și-ar fi găsit locul în PRM-ul lui Vadim și, multmai bine, în afara legii. În buna tradiție a unui Mihail Neamțu sau Adrian Papahagi, Andrei Caramitru devine unul dintre cele mai toxice personaje publice. Și e dreptul său.
Dar e o calamitate pentru USR să se asocieze în continuare, cu atâta mândrie, cu acest Caramitru.