Şi a zis Traian Băsescu: „Să fie cetăţenie pentru un milion de moldoveni!“. Şi cetăţenia s-a dat ca vodca la 2 lei într-un pub comunal.
Moldovenii şi-au aruncat cuşmele în sus de bucurie, s-au aplecat după ele şi… şi-atunci au simţit că sînt proaspeţii cetăţeni ai unui stat libidinos, gata să-şi exercite dreptul marital cu orice ocazie. „Acum sînteţi români“, le-a susurat el în ureche. „V-am prins! Vă fut!“
Cetăţean? S-o crezi tu!
Povestea e simplă: ai luat cetăţenia lejer, acum mai e doar o simplă formalitate. Vii cu un dosar doldora de acte, depui cerere, obţii certificat de naştere românesc. Adică nu obţii. Şi nici nu depui. Statul român te iubeşte şi-ţi oferă un singur ghişeu: Mareşal Averescu nr. 17, doar luni şi joi, 9-16. Aş zice şi etajul 2, pe dreapta, dar ăsta e deja un amănunt pentru aleşii sorţii, nu-l vezi de la primul drum. „Anul trecut era bini“, îmi zice Oleg, „erau 3-4 ghişee, viniam o dată şi gata!“ Din toamnă a fost şi mai bine: vii cu o zi înainte, te înscrii pe lista de la poartă, stai şi dîrdîi acolo ca boschetarul pînă dimineaţă. Nu pleci, că pierzi locul dacă nu eşti prezent la apelurile nominale făcute cînd şi cînd. Plouă? Ninge? Crapă pietrele de frig? Sfîrîie asfaltul de caniculă? Nu contează, tu îţi iubeşti ţara de adopţie, deci tre’ să suferi pentru ea, băi fraiere!
Schimbarea la faţă a mîrlăniei
„Lumea exagerează“, susţine cerberul pus de stat să primească lumea. „Am schimbat între timp: vii duminică la 9, te înscrii, iei bilet de ordine, revii a doua zi.“ Aşa o fi? Volodea e de acord: „Da, vii digiaba. Cînd ajungim noi di la Moldova lista-i plinî. Vinim ca sî ni-ntoarcim. Haraşo!“ Tatiana e mai optimistă: „Sigur dovidiesc azi. Am dat 20 di euro la un moldovan din Bucureşti, mi-o luat loc bun“. Scump, doamnă, scump!. „Dacă trimit dosarul cu şoferul mă costă 100. Iar la consulat (n.r. – în Chişinău), îmi cer 110 şi nici nu prea ti înţelegi cu dînşii. Aicea cică-i mai bini!“ Grişa, şofer de cursă lungă, adoră sistemul: „Acum am loc în avans, garantez 15-20 de dosari pi tură. Di cînd cu schimbarea sî înghesui lumea şî mai mult. Di luna viitoari cresc tarifili“.
Natalia e fericită, a învins sistemul. A depus din a treia încercare, a aşteptat cinci luni, acum a primit actele. E bun funcţionarul român? „Îi bou di ragi! În certificatul sovietic scria Natalia Vasilievna (n.r. – după numele tatălui, practică tipic rusească), în ăla românesc e scris la fel. Da pi mini mă cheamă Natalia. Acum trebuie sî depun iar.“ Iubirea de ţară justifică atîta efort? „Da, plec mai uşor în Germania.“
