Urc la ultimul etaj al mall-ului, unde erau filmele. Gălăgie maximă, muzică de trei feluri, dată în același timp prin difuzoare, agitație, mâncare, miros de șaorma, à la grecque, à la turque, à la tot ce vrei. Lumea ieșită să trăiască, să se bucure, să cumpere etc., etc.
Îmi iau bilet, ajung până în sală, îmi găsesc locul, dau jos hainele de iarnă etc., etc., și mă așez.
Trec pe lângă mine și se pun chiar în spatele meu un el și o ea. Ambii cam de aceeași vârstă, probabil puțin sub 30 de ani. Frumoși, îmbrăcați, parfumați etc., etc. Și încep să vorbească. Și să foșnească. Cum filmul nu începuse încă, trag puțin cu urechea. După schimburi, pare că sunt la primele întâlniri. Amabilități, glumițe, flirtăraie etc., etc.
Și vine vorba despre alegeri. Fata zice că nu e interesată deloc de politică, dar că cică totuși votase. Aproape că-mi vine să mă întorc la ea și s-o chestionez, noroc că tipul cu care venise îmi ia vorba din gură:
– Dacă nu te interesează politica, de ce mergi la vot?
– Am fost cu niște prieteni și, dacă tot eram și eu acolo, ce să fac? Am votat.
– Și când te duci neinteresată, cum știi cu cine să votezi? – îmi citește din nou gândurile tipul.
– E foarte simplu: întrebi prietenii și vezi și tu ce zic ăia care sunt mai ca lumea.
– Ce înseamnă „mai ca lumea”? – ultima întrebare pe care frățioru’ meu mi-o fură de pe limbă.
– Eh, te uiți și tu la ei și-ți dai seama imediat: cum se îmbracă, ce gusturi au, pe unde ies, ce muzică ascultă etc., etc.
Cam ăsta-i filmul ș.a.m.d.