N-aș fi crezut că voi mai vedea azi asemenea blestemății sîngeroase și făcătoare de rău cum au fost cele din 10 august curent, comparabile pînă la un punct cu mineriadele. Credeam că Jandarmeria și-a înțeles rostul după aproape 30 de ani în care România și-a căutat și își mai caută un drum spre democrație. Credeam, de asemenea, că Jandarmeria își face treaba potrivit legii sale de funcționare, nu după cum bate vîntul politic în România. Noaptea de 10 august mi-a provocat un coșmar în stare de veghe care de atunci mă împiedică să adorm noaptea.
În ce țară trăim? Într-una în care, dacă protestezi, te poți aștepta să fii gazat și bătut de jandarmi care te vînează mai ceva ca pe infractori? Sau într-o țară în care excesele jandarmilor ar putea fi pedepsite? Nu sînt lămurit.
Începuturile democratizării României au fost defecte, chiar criminale. Dacă, în 1990, legea și-ar fi spus independentă cuvîntul, iar minerii, plus așa-zișii mineri, ar fi fost trași în procese penale și pedepsiți, azi n-am fi avut de-a face cu reprimarea sălbatică a unei demonstrații. Doar că atunci, să nu uităm, procurorii și judecătorii erau parte, cei mai mulți, cu forțele de reprimare a manifestanților din Piața Universității și că priveau cu solidaritate mineriadele.
De ce? Din cauză că ei înșiși făceau parte din sistemul care pînă în 1989 le-ar fi luat gîtul protestatarilor de la Timișoara și de la Cluj. Procurorii și judecătorii, dacă mai țineți minte, erau membri ai PCR, că altfel nu și-ar fi pupat funcțiile. Așa că, tehnic vorbind, oamenii care ar fi trebuit să acuze și să judece cazurile din tribunale erau, politic vorbind, părți ale proceselor. Așa că avocații erau siliți să lupte pe două fronturi: și împotriva procurorilor, dar și împotriva judecătorilor. Apropo, dacă mai țineți minte, casele de vacanță construite în anii ’90 prin diverse mici localități de lîngă marile orașe aparțineau fie domnului procuror cutare, fie domnului judecător cutărică sau domnului șef de post al Poliției locale. De unde aveau toți ăștia bani ca să-și facă vile din salarii? Și cum dracu’ localnicii, în loc să se întrebe de unde aveau bani proprietarii acestor vile de vacanță ca să și le construiască, păreau mîndri că procurori și judecători își ridicaseră vile la ei în sat?
Această complicitate între localnici și proprietarii vilelor de vacanță avea să ducă la situația în care oameni de rînd, în loc să se întrebe de unde au avut bani procurorii și judecătorii și polițiștii să-și ridice vile la ei în sat, se mîndreau că oamenii legii și apărătorii ei își ridicaseră vile la ei în sat, încît ei, la rîndul lor, puteau fura una-alta, fără frică. Cum stau azi lucrurile? Șefii jandarmilor se simt fără prihană. Atîta doar că îi dau de gol filmele în care apar, ceea ce în 1990 era peste poate.