Magazinul Auchan a încercat să automatizeze unele casierii și asta-mi dă speranțe în legătură cu viitorul speciei umane. E departe rău de tot amenințarea inteligențelor artificiale. Mult timp de-acum încolo, roboții n-au nici o șansă.
Schimbarea de la Auchan a fost următoarea: la unele case de marcat, doar ți se scanează produsele și ți se dă un bon. Pe urmă iei bonul, treci de casă și ajungi într-o zonă cu automate la care scanezi bonul și plătești. După ce achiți cumpărăturile, ți se dă un alt bon, pe care-l scanezi ca să ieși dintr-un fel de țarc. Sistemul e vechi de vreun an, dar duminică am asistat la un fel de apocalipsă a lui, un fel de cădere a unui Imperiu Roman al automatelor, pe care l-au călcat în picioare invaziile barbare de clienți.
După cum spuneam, era duminică, însă nu o oră aglomerată. Oamenii curgeau spre case pe lângă rafturile de iaurt, cafea și dulceață ca firul plăpând al unui izvor în căldura toridă a verii. Treceau pe la case, li se scanau produsele și apoi ieșeau în țarcul de automate unde se instalase haosul. Unele nu mergeau. La altele se plătea doar cu cardul și oamenii nu vor să plătească cu cardul, deoarece card citit invers e drac. Am trecut pe lângă mai multe automate peste care cineva lipise cu scotch câte o foaie mare A4, pe care scria NEFUNCȚIONAL. În cele din urmă, m-am așezat la o coadă, în spatele unui domn care ori nu știa cum merge aparatul, ori îi plăcea să se joace cu mintea lui și-i băga bani pe-acolo pe unde trebuia să iasă bonul.
Zarva cea mai mare era însă la ieșirea din țarc. Mai mulți paznici se certau cu un client care nu voia să scaneze bonul ca să i se deschidă poarta. N-am înțeles de ce se opunea unei proceduri așa de banale, dar aia era singura poartă funcțională. Cealaltă era defectă și purta pe ea coala albă lipită cu scotch a eșecului. Roboții viitorului n-au nici o șansă. Important e să ne înarmăm noi cu suficientă hârtie și scotch.