Pentru noi, stimați iubitori ai fotbalului, a fost o etapă perfectă în Europa. A debutat, vineri, cu Southampton-Liverpool, 1-3, victorie necesară pentru ai noștri. Iar sîmbătă parcă s-au aliniat planetele și meciurile de mare anvergură: Juventus-Milan (2-1), Bayern-Dortmund (5-0), Barcelona-Atletico (2-0). Toate preferatele noastre au cîștigat pe linie.
Acuma, ca suporter, e mai greu să explici de ce ții cu niște echipe. De exemplu, noi ținem cu Bayern și cu Liverpool doar c-o minte de copil, așa am apucat, de pe vremea lui Gerd Müller sau Kevin Keegan. Ulterior, ceva mai copți, ne-am atașat iarăși de Bayern, în ultimii zece ani, pînă cînd a venit Klopp la Liverpool, ca să ne oblige să ezităm între două vechi iubiri. Una, Bayern, mai obosită. Alta, Liverpool, reînsuflețită. Pe bune, nu-i simplu să te hotărăști. La fel, nu știm exact de ce am ținut cu Juventus și cu Barcelona. În campionatul sapniol, în La Primera, ne-ar veni mai ușor să ne explicăm: ține tata cu Barcelona, alături de alți mulți fraieri români seduși cîndva de tiki-taka, e și Messi acolo, îl iubim, iar Atletico e o echipă demnă de respect și, prin stil, demnă de antipatie. Cam așa și cu italienii, în Serie A. Nu c-am fi noi mari tifoși iuventini, îi admirăm pentru tradiția lor respectabilă, da’ mult mai tare ne enervează AC Milan – niște nenorociți care ne-au traumatizat tinerețea, atunci cînd marea lor echipă umilea Steaua (4-0) în finala Cupei Campionilor. Ba chiar, și mai rău, eliminară deunăzi Craiova, tocma’ cînd scoserăm capul în preliminariile europene. Băi, Milanule, ne lași?! Cu franțujii chiar n-avem nici o treabă, nici o tresărire de emoție. Va rămîne PSG campioană pînă se retrage fondul qatarez de investiții. Nu ne interesează.
Ei bine, tocmai după această etapă perfectă începem deja să ne facem alte griji. Ca să realizați și voi cît de complicate sînt jocurile de pe cel mai bun continent, numit Europa. Deci Bayern ai noștri au zdrobit Dortmundu’, depind doar de ei în Bundesliga, dar nemții au făcut Deutschexit din Champions League. Îi scoatem momentan din ecuație. În schimb, Liverpool, tot ai noștri, luptă pe două fronturi – și-n Champions League, și-n Premier League. Bun, hai să zicem că le-a picat mai ușor în Champions, cu Porto. Dar în Premier League, unde toate meciurile-s grele, va trebui să aștepte și un pas greșit al ălora de la Man. City. Meciul cel mai greu al „cetățenilor” va fi tradiționalul derby cu consătenii din Manchester, Manchester United. Ăștia joacă și cu Barcelona în Champions League. Barcelona e (ca și) campioană în Spania, la fel cum e și Juventus în Italia. Ăștia, verii noștri de geantă latină, sînt deja mai relaxați. Își pot permite luxul de a mai hodini niște oameni, așa cum ne șade bine nouă, pe continentul însorit. În aceste condiții, noi, cei de la FC Liverpool, sîntem condamnați să ținem cu cei mai mari dușmani ai noștri, cei de la Manchester United. Să le facă mari probleme celor de la Barcelona, pînă ne întîlnim cu ei în semifinală, și să-i ciugulească pe Man. City în campionat.
O posibilă finală Juventus-Barcelona, adică între piemontezul Ronaldo și catalanul Messi (iarăși, a cîta oară?), da, ar putea fi și asta o idee. Ca să vedeți și voi, dragilor, cît de complexe sînt provocările actuale. N-apucăm să ne bucurăm de niște derby-uri naționale, de un Sportus Snagov – Academica Clinceni, că, gata, deja trebuie să regîndim reconfigurarea arhitecturii continentale. Hai România, hai Europa, hai fotbalul!