Tănase Lumînăraru, analfabetul care-și masca neștiința de carte cu niște ochelari negri, era mare îmbogățit de război; ajunsese. cum-necum, furnizor al armatei, spune Ștefan Gheorghidiu al lui Camil Petrescu. Lumînărari în carne și oase vînduseră armatei române bocanci cu talpă de carton, gloanțe falsificate și cîte altele, de vuia presa după război. N-au pățit nimic. Cum n-au pățit nici miniștrii care au făcut afaceri cu ei, în numele statului.
Acum au apărut îmbogățiții de pandemie. Care de pe urma măștilor, care de pe urma dezinfectanților și a ce se mai cere prin spitale de un an încoace. Mai răsuflă în mass-media povestea cîte unui tun, dar multele noastre Parchete parcă și-au pus măștile pe ochi și pe urechi. La nemți l-au prins cu afaceri din astea jegoase pe unul din Guvernul Merkel și l-au zburat, fără să-l lase să spună poezia cu procesele politice. Resemnații autohtoni au tras de aici concluzia că dacă pînă și la nemți se întîmplă șurubării din astea, ce să te mai miri că la noi zburdălnicește corupția de COVID! Aici, cască lumea gura la Voiculescu și la Cîțu, la Tomescu și la Nicușor și la ce-și zic ei, nădufiți, în coaliție. Plus Șoșoacă, plus actrița Carmen Tănase, plus nevasta fabricantului de saltele Viorel Cataramă, care a trecut de la injectarea cu Botox la sfaturi pandemice.
Tănase Lumînăraru n-are ranchiuna analfabeților pe oamenii cultivați. Îl admiră pe Gheorghidiu că știe carte și poate din cauza asta Camil uită, în Patul lui Procust, că omul de afaceri cu ochelari negri nu era instruit nici pînă la genunchiul broaștei. Împins de nevoi epice, romancierul îl face pe fostul lumînărar să citească ziarul, ba să scrie și scrisori. Iar aviatorul dandy Fred Vasilescu, fiul lui Tănase, e băiat citit și cu gusturi sigure. Pe atunci nu apăruse cultura de pe Google, care-i face acum pe idioții cu diplomă să se proclame specialiști în toate cele, dar urechiști obraznici și absolvenți de facultate la Paris, „buni pentru Orient“, existau destui în anii ’30. Așa că blestemul sfertodoxiei are tradiții în România.
Cît despre corupție, asta e de cînd se pomenesc birurile la noi și funcțiile la domnie. Încît ar trebui să fim naivii naivilor ca să ne imaginăm că s-a rușinat corupția de pandemie și să ne închipuim că în parchetarii noștri s-a trezit duhul dreptății, fără să primească ordin. Cu excepția celor dedicați, cărora sistemul le rezervă soarta leproșilor, în procurori se deșteaptă independența doar cînd aud că li s-ar putea tăia din pensii. Altfel, se gudură pe lîngă politicieni să-i numească în funcții și le fac dosare căzuților în dizgrație.