Capacitatea oamenilor de a se autopăcăli și de a lua decizii ridicole ori periculoase vine de unde nici cu gîndul nu gîndești: din pasiune politică. Am să fac un mic rezumat universal. În anii ’70, francezii adăposteau opoziția iraniană. Care, ce să vezi, a ajuns la putere și a ras Iranul, la propriu și la figurat. Un deceniu mai tîrziu, americanii îi înarmau pe mujahedini. Și le-au tras-o mujahedinii, cu Afganistan, cu tot. Nici noi n-am prea fost feriți de jarul pătimirii. Dacă vă amintiți cu cîte urlete de biruință a fos instalat Ciorbea la guvernare, în 1996. Sau Băsescu și Iohannis, la președinție. Oameni providențiali, ce mai! Geme istoria de ei, că tremură carnea și ustură pielea pe cetățeni.
Dar ce să mai vorbim de premii și opoziție… N-a fost Iulia Timoșenko premianta europeană? A fost. Acu’ dacă tot e să dăm cu usturoi pe rană (să fugă vampirii lui Neamțu), hai să ne proptim nițel și în Premiul Nobel pentru Pace. Ăla visat de Trump. Ei, ca să îi facă în ciudă, comitetul a votat-o pe Corina Machado, o venezueleancă celebră, lidera spirituală a poziției. Chit că cel învins în alegerile trucate era un bărbat (chestie cam nașpa în Suedia), unu’ Edmundo González Urrutia. E drept, Corina fusese descalificată de același Maduro. Pînă aici, toate lucrurile sînt clare ca bună ziua. Machado a primit premiul, Maduro a fost săltat, cine ar fi putut fi mai mîndru în șa decît comitetul.
Numai că, la nici cîteva zile de la operațiunea specială, Machado a zis cu gurița ei: „Dacă în octombrie ziceam că (Trump) îl merita, închipuiți-vă acum” și a salutat public acțiunea lui Donald Trump şi declarînd că vrea să împartă premiul cu el, deși marele șef de trib MAGA a exclus-o ca opțiune pentru conducerea Venezuelei. Să ne frecăm la ochi? Să ne scuipăm în sîn?
Lumea a făcut ciocul mic. SLidera feminină a opoziției împotriva regimurilor Chávez și Maduro, promotoarea democrației, are ochi numai pentru confortul ei. Frumi: activism civic, alegeri parlamentare și roluri cheie în unificarea opoziției, culminînd cu Premiul Nobel pentru Pace în 2025. Doar că, abia de aici, începe să dea cu virgulă: despre care pace și despre ce democrație e vorba? Tare mă tem că, exact ca pe plaiurile noastre strămoșești, totul se reduce la experiența românească. Scoală-te tu, să stau eu. Și, uite-așa, după ce Trump a declarat cu gurița lui că nu o vede pe Machado lider, doamna noastră din sonetele democratice i-a mai dedicat o limbuță, că așa merg lucrurile la Înalta Poartă. VreI/ Pupi poala popii.
Totul este despre cine pune mîna pe putere. Și, ce să vezi, la putere e altă femeie de soi, care i-a pus Venezuela la picioare lui Trump. Vicepreședinta Delcy Rodríguez e pe cai mai mari. Iar dacă își încordează mușchiul, ajunge la Stambulul american înaintea premiantei.
Feriți-mă, prieteni, de doamne, că de băieți mă apăr singur
