La fotbalul sărac nici condițiile meteo nu trag. Într-un neașteptat consens, Liga și Federația au amînat partidele din aiureala de play-off / play-out, cît și, respectiv, din subnutritele divizii inferioare. Corect, uman. Mai bine-i ții acasă pe copiii fotbalului decît să-i expui atîtor primejdii – să-și rupă oasele pe terenuri transformate în derdeluș ori, Doamne ferește, să-i calce vreun utilaj de deszăpezire cu măturoiul de nuiele. Cînd abia se mai domolea The Beast from East, vortexul polar, adică viscolul, crivățul, vîjgalăul și cancerul de frig de la noi, tăticule, am comutat pe o rejucare din FA Cup, pe Tottenham-Rochdale (6-1). Ningea vîrtos, apos, cu spume la Londra. Într-o capitală de imperiu, pînă și fulgii sînt mai mari, evident, nu ca la noi, în periferie… Ei bine, da’ de prin minutele 65-70, peisajul hibernal arăta, la firu’ ierbii, cam ca la Giurgiu, Mediaș sau Sibiu. Mitologicul gazon britanic și legendarul Wembley, templul fotbalului, au îndurat destul de jenant o ninsorică. Ne-a fost nouă rușine de rușinea lor, a englezoilor… E drept că, pe Wembley, părea că-s mai mult de 14 spectatori-plătitori, cum au fost în Cupa României la Gaz Metan – Astra, iar oamenii ăia care trasau invizibilele marcaje ale terenului parcă se mișcau ceva mai eficient, tot cu mătura și mopul. Asta e, cînd ai atîția bani, îți permiți. Da’ cînd dă Dumnezeu sau încălzirea globală cu fenomene exagerate, moșilor, diferențele se atenuează. Atît ne mai lipsea. Eram cu toții specialiști în fotbal, politică, Justiție ș.a.m.d., normal. Da’ mai nou am devenit și analiști meteo, comentatori ai articolelor de regulament care stipulează în ce condiții se dispută un meci. Sau nu. Grea misie!
Prin urmare, inclusiv din perspectiva provocărilor meteorologice, sîntem obligați să comentăm un punct din programul lui Ionuț Lupescu. Ce propune Kaizăru’? Să se modifice calendarul tradițional – de la ăla consacrat (cu un campionat pornit în vara unui an și încheiat în primăvara/vara anului următor) la unul cu un campionat desfășurat pe parcursul aceluiași an calendaristic. Bizară propunere! Pe ăia din țările nordice îi mai înțelegem, că au ierni lungi și grele: își condensează campionatele în rezonabilul interval martie-noiembrie, să zicem. Da’ pînă și rușii (cu iernile lor siberiene!) au făcut eforturi să se conecteze la calendarul competițional al Europei fotbalistic civilizate. Către care, nu-i așa, tindem și aspirăm. Așa-i mai peste tot în Europa, în toate campionatele importante – există turul, ca cum ar veni, într-un an, iar returul se încheie în anul următor. De ce am vrea iarăși ca România să fie altfel? Dragă Ionuț, cu toată simpatia, rămîne greu de înțeles, e o ciudățenie bazată pe argumente subțiri. Majoritatea covîrșitoare a colegilor și adversarilor noștri din UEFA funcționează cum funcționăm și noi actualmente. Și n-or fi chiar toți niște tîmpiți.
Dacă modifici calendarul, nu schimbi nici vremea, nici vremurile. Sînt chestii mai importante de propus și de făcut, stimate Ionuț Lupescu. În calitatea noastră de analiști meteosensibili la creșterea temperaturii din cursa pentru șefia FRF, avem de făcut prognoze. Au existat niște mlădițe născute din noroaiele de pe stadioanele din vremea comunismului și care, după topirea zăpezilor din Războiul Rece, s-au dezvoltat pe măsura lor în capitalism și au înflorit plenar în canicula greu suportabilă de la World Cup ’94. Au continuat să crească și au tot crescut. Astăzi, zău, ne-ar părea rău ca aceste flori rare să se ofilească, doar pen’ că, punctual, se agață de niște idei nesustenabile. Vorba aia, valabilă în orice anotimp: Plouă, ninge, / Generația de Aur învinge!