După o zi grea, îngrămădit în trafic, cu gîndul la stiva de facturi neplătite și cu mîna pe telefonul care sună anunțîndu-ți noi probleme, cum ai reacționa dacă cineva ți-ar tăia calea trecînd pe roșu? Sau: cam de cîte ori ți-ai dorit să pedepsești vreun vînzător obraznic sau un chelner nesimțit? De multe ori, desigur, dar te-ai oprit la timp, gîndindu-te la consecințe.
Ei bine, William Foster (Michael Douglas), personajul principal din Falling Down, trăiește o astfel de zi neagră, acționînd fără să se gîndească la consecințe: fostul inginer în industria de apărare, actualmente șomer, se grăbește să ajungă la casa fostei soții la timp pentru petrecerea de ziua fetiței sale, la care, oricum, nu este invitat – după divorț, nevasta are un ordin de restricție legală împotriva lui.
Dar toate sînt împotriva domnului Foster: de la aerul condiționat (defect în zi caniculară), ambuteiajul de pe autostradă și musca care îl sîcîie făcîndu-l să abandoneze mașina, pînă la aproape toți oamenii care îi ies în cale. Vînzătorul coreean, gangsterii hispanici din suburbii, cerșetorul fals veteran de război, managerul de fast-food, proprietarul rasist al magazinului de efecte militare, muncitorul care se face că repară drumul, fiecare ia cîte o fărîmă din răbdarea, calmul și toleranța la prostie, nesimțire, hoție rămase în Foster și îi dă o parte din răutatea lui, materializată printr-o armă: bîtă de baseball, cuțit, un întreg arsenal de mitraliere, inclusiv o bazooka.
Treptat, Foster se transformă și exterior: renunță la cămașă, cravată și servietă și trece la uniformă militară, oglindind metamorfoza interioară – ceva e greșit cu lumea de azi, iar el declară război lumii. A depășit punctul-limită de multă vreme (era deja căzut la începutul filmului, cînd l-am cunoscut): dezechilibrat emoțional, confuz, nepregătit pentru ceea ce i se întîmplă, Foster pierde controlul și alunecă în violență, depășit de evenimente la care nu știe să reacționeze altfel decît descărcîndu-se de frustrări în agresivitate. Sînt reacțiile unui om exasperat, care a pierdut aproape totul și nu mai suportă să fie călcat în picioare.
Falling Down este, cu siguranță, cel mai bun film al lui Joel Schumacher: o fabulă urbană despre decadența societății moderne, un comentariu social cu observații acide care ridică multe întrebări la fileul analizei.
Cine/ce e William Foster? Erou sau antierou? Un rebel, un vigilante, un haiduc modern? Nimic din toate acestea: e doar un om care vrea să-i facă un cadou fiicei sale – globul de sticlă în care ninge peste o lume în miniatură, mai bună, mai curată. Un nebun? Posibil, dar lumea în care trăiește/trăim e mai nebună decît el.
Falling Down, SUA, 1993. Regia: Joel Schumacher. Scenariul: Ebbe Roe Smith. Cu: Michael Douglas, Robert Duvall, Barbara Hershey. Rating IMDB 7,6. Pe TCM, ora 22.00
