Există oameni bătrîni care fac pată pe cîte ceva sau pe cîte cineva. Adesea din motive vecine cu boala. Unul dintre acești bătrîni care au impresia că sînt deținătorii adevărului, deși nu mai știu despre ce vorbesc sau, mai rău, se pronunță în dodii, e Nicolae Manolescu. Fostul critic literar își insultă colegii de breaslă și îi insultă și pe colegii lui de la Academia Română, după ce s-a milogit în fel și chip de ei să-l primească în rîndurile lor. Mai nou, N. Manolescu a făcut pată pe Radio România Cultural.
Nu știu ce-l mînă în luptă pe bătrînul fost ambasador al României la UNESCO și încă președinte al Uniunii Scriitorilor din România. Mai vrea o sinecură? Vrea doar să fie băgat în seamă, ca debutanții pe care nu-i remarcă nimeni? Sau te pomenești că, la fel ca la premiile literare unde e președinte de juriu sau are și el ceva de spus, pe de lături, N. Manolescu umblă să-și pună la Radio oamenii lui.
Fostul candidat eșuat la președinția României, cel căruia i s-au pus pile ca să ajungă ambasador la UNESCO, are impresia că, de cînd a fost chemat acasă, poate pune și el pile pentru unii sau alții. Așa că sare la beregata celor care, spre deosebire de el, au făcut ceva pentru cultura română, stîrnit de mai știu eu cine, ca să aibă pretext pentru a-și acoperi astfel nulitatea ca șef al USR și pierderea de timp pe bani publici la Paris, ca ambasador la UNESCO.
În timp ce se leagă, mincinos și insultător, de ceea ce au făcut și fac cei de la Radio România Cultural, cu fixații care ar putea fi cercetate de specialiști drept simptome de boală, N. Manolescu face pe bătrînul-tînăr revoltat, de parcă ar fi dat în mintea copiilor. Poate că a dat, dar nu se găsește încă nimeni să-l diagnosticheze ca atare.