Tot timpul cînd văd că unii pot să cîștige un pariu, o partidă, o alegere – și mai văz că au bani, mușchi și tupeu, dar nu le folosește la nimic –, îmi vine minte testul psihologic de la Miliția socialistă. Psihologii le arată tuturor organelor niște forme geometrice, pe care să le potrivească în niște găuri cu forme tot geometrice. Rezultatul final a sunat așa: 3% sînt inteligenți, iar 97% sînt foarte puternici.
Poate mai țineți minte referendumul din 2018. Păi, cine nu se băgase la înaintare la ofensiva neoprotestantă? Toți în păr, în frunte cu Dragnea, Orban, Nicușor, AUR, bisericile de tot soiul, gurnaliștii pioși, instituțiile și binevoitorii, în păr. Să nu mai vorbim de saiturile ortodoxe care simțeau deja în urină orgasmul victoriei. Totul pentru front, totul pentru victorie. Însă, ce să vezi? Populația (România profundă) nu a marșat, deși guvernanții au răscrăcărat votul pe două zile. Secretul în eșecul lui a fost absenteismul. S-au dus să dea cu votu-n urnă numa’ convinșii. Dacă lumea și-ar fi pus mintea cu ei și ar fi mers la vot, s-ar fi rotunjit cvorumul și năzdrăvănia ar fi trecut. Nu ar fi contat dacă numărul convinșilor ar fi rămas același. Votul negativ nu l-ar fi întrecut pe cel pozitiv. De aceea, e de la sine înțeles ce s-a văzut după rezultatul final: pumni mușcați pînă la sînge, păr smuls din cap, răgete și mugete „poporul ăsta nu ne merită“, după care lucrurile s-au calmat. În nici două-trei luni, oamenii au uitat, ba chiar și dintre cei 3,3 milioane care s-au prezentat la vot, cel puțin trei milioane nu au văzut nici cupluri de gay pe stradă pupîndu-se și pipăindu-se cu foc. Cei cu buza cea mai umflată au fost căpeteniile cultelor neoprotestante americane (o să vedeți de ce spun „americane“), care au raportat încă un eșec către banca-mamă, în ciuda sprijinului necondiționat al unei Biserici vrăjmașe (citiți „ortodoxă“). Așa un eșec strălucit își are obîrșia în cel din 2012, cînd Băsescu a scăpat de mazilire cu un procent sub barem. Cuvîntul de ordine al PDL a funcționat, deși nimeni dintre oamenii legii nu a sesizat că îndemnurile la absenteism erau la paritate cu cele care promovau votul. Exact în duminica alegerilor. Dar asta e altă poveste și nu merită să ne mai batem capul cu ea.
Tot cam așa am perceput și povestea cu referendumul basarabean. De data asta, nu americanii, ci rușii și-au dorit zadarnic victoria, cu brațe foarte tari (și deloc muncitorești). Încerc să înțeleg ce au avut în cap de au participat în număr atît de mare, cîtă vreme era suficient să stea acasă și să-și sărbătorească triumful prin neprezentare. Dar nu, aici și-a vîrît dracul coada, că altfel nu pot să îi spun.
Las’ că nici ai noștri nu s-au lăsat mai prejos. Nici n-au așteptat să se închidă urnele și au strigat din rărunchi: „Hoții!“. Ce să vezi, hoții – p…la. Sigur că a fost oarece lucrătură rusească, dar eu nu mai cred din 1990, de cînd cu minerii la PNȚ și PNL, în alegători plătiți. Uitați, fraților, de prostia cu uleiul, găleata și pixul colorat! Însă cred în alegători convinși, cu înaltă conștiință electorală. Dacă aș fi fost eu tartorul (bine că n-am fost), o învingeam pe Maia prin neprezentare. Sau dădeam ordin să se prezinte toată lumea la vot. Aici să fie nițel atenți cei care mai cred în conspirații: a fost haos printre alegătorii antieuropeni. Dacă mai mergeau încă 70.000 – care, dracu’ știe de ce, nu au votat la referendum, ci numai la prezidențiale –, se putea reuni toată diaspora moldovenească, cu cățel, cu purcel și nu-i răsturna. E atît de simplu, pro-rușii sau euro-refuznicii au judecat după capul lor. Forță, slava Bogu, au avut, cap le-a lipsit. Să dea Domnu’ să nu aibă nici de acu-ncolo.
Așadar, cînd vrei să bușești pe cineva sau cînd vrei să cîștigi, fă-ți un plan. Și bagă un ochi în istoria recentă, poate înveți ceva de acolo, măcar cum se bagă obiectul rotund în gaura rotundă. Nu mai îndesa votul în găurica greșită.
Cît privește turul doi de la vecini, sînt nițel îngrijorat. Moldova are un deficit de „europeni“. Populația rusofonă duce dorul imperiului. Iar populația română e împărțită, după vorbă, după port, oricît de ciudat ar părea. Pe scurt, e haos, nu e mîna Rusiei. E inconsecvența Guvernului, e neîncrederea în „dușmanul revelat“ și în propagandă. Cît privește nivelul de trai, nu știu. Dacă ultima guvernare nu a făcut destule progrese, dacă migrația se menține sus, dacă regimul economic cu alte state stagnează, dacă instituțiile dorm, Maia Sandu va avea mari dificultăți să cîștige, în ciuda avansului liniștitor. Băieții au pierdut o bătălie, acum vor să dea asaltul final. Aștept, n-am răbdare, mă tem.