Alexandra intră în raionul cu fructe din Kaufland cu grația și eleganța unei antilope care voia să-și cumpere țigări dar și-a adus aminte că vrea și fructe. Simpla prezență printre lăzile cu poame de tot felul o făceau pe Alexandra să se simtă mai sănătoasă și mai plină de vitamine. Poate nici măcar n-avea nevoie de fructe, poate pur și simplu avea nevoie să se tăvălească pe o grămadă de banane și portocale. Chiar atunci însă o rază de soare coborî prin tavan și se deșertă grațioasă pe o ladă cu avocado. Alexandra își șterse o lacrimă, era prea frumos. Întinse mîna cu degete tremurînde spre bilele verzi, pline de pulpiță tartinabilă delicioasă, dar se opri electrocutată în ultima clipă. Marcel îi interzisese clar să mai spargă banii aiurea pe avocado. Erau săraci. N-aveau nici măcar trei credite. De unde să-și permită ei avocado. Resemnată, Alexandra se întoarse pe călcîie spre lada cu mere, dar chiar în timp ce pipăia unul, o voce sîsîitoare începu să-i sune în ureche și un șarpe verzuliu se ridica la 90 de grade și îi arse una peste mînă. “Alexsssandra, tu nu vrei mere”, vorbi șarpele. “Ba vreau mere, sînt foarte sănătoase și pline de nutrienți. Uite, scrie și pe cutie, mere românești fabricate în Polonia”. “Sssse poate, dar tu nu vrei mere!”, “Băi, mă, lași, ești un șarpe vorbitor în Kaufland, de unde dracu’ știi tu ce vreau eu? Poate vreau să fiu iubită mai des, poate vreau un serviciu care să mă împlinească profesional. Sînt o ființă complexă, nu-mi zici tu mie ce vreau și ce nu vreau!”, “Essste adevărat”, spuse șarpele ușor melancolic, “dar crede-mă, la fructe chiar mă pricep, am jucat mulți ani la păcănele. În plus, crezi că sînt degeaba angajatul lunii de trei luni la rînd?” și șarpele își flutură limba bifurcată spre peretele din spatele lui unde într-adevăr Alexandra putu să vadă că șarpele apărea de trei ori. “Ce-ți trebuie ție, Alexandra, e ssssă trăieșșșști un pic. Ia un avocado, e deliciossss”, “Știu că e delicios, dar nu ne permitem să ne cumpărăm avocado”, “Cine-a zissss de cumpărat, Alexandra? Ia un avocado! N-o să observe nimeni”, “Dar ăsta e furt!”, “Eu nu te sssspun la nimeni! Și nu e furt, doar îl împrumuți! Hai, Alexandra, ia un avocado! Ai nevoie de avocado! Fă-o pentru mine!”.
În parcarea mașinii Marcel bătea darabana pe volanul mașinii sale Dacia Logan. Alexandra deschise ușa și se trînti în scaun fără chef. “Hai la Lidl”. “De ce?”, “Că la Kaufland nu mai avem voie să intrăm. M-au dat afară!” “Haide, mă, Alexandra! Dă-o dracului de treabă! Iar te-a păcălit șarpele să furi avocado?”.