Orice fotbal își are conducătorii pe care îi merită. L-au ales pe Burleanu, acum să coabiteze profitabil cu dînsul și-n următorul mandat. Noi îl vom suporta încă patru ani, așa cum l-am suportat și pe Mircea Sandu, vreo 24. Pe timpurile lu’ Nașu’ Mare, măcar s-au înregistrat niște rezultate ceva mai acătării decît cele obținute recent, pe vremea lui Ăsta Micu’, Ăsta Nimicu’… Realegerea lui Burlică duce pe noi culmi (upgradează, cum s-ar zice azi) celebra vorbă din epoca Tătucăi Stalin. La FRF nu contează cine numără voturile, contează cine-i stabilește pe ăia care au dreptul să voteze.
În meciul Burleanu vs. Lupescu, scorul a fost surprinzător de zdrobitor: 168-78. Într-adevăr, ofițerii activi din Generația de Abur i-au ciuruit pe veteranii din Generația de Aur. Da’ cine a votat? Au fost 55 de membri afiliați de la futsal și fotbal feminin, bașca mulți alții de la niște improbabile grupări de copii și juniori. Dacă proiectul de dezvoltare a acestor simpatice fenomene va continua conform planului, ei bine, putem anticipa cum va fi la următoarele alegeri. Va crește exponențial numărul delegaților feminino-futsalistici, se vor afilia minifotbalul și fotbalul pe plajă. Adunate bob cu bob, toate aceste voturi vor copleși voturile însumate ale membrilor afiliați din Ligile 1, 2 și 3 de fotbal tradițional. Asta-i politica, frate!
De ce a pierdut Lupescu? Dușmanii ireductibili ai PSD spun că e pen’ că s-a afișat cu Dragnea, că a vrut să se amestece cu politicul. Aiurea, nimic mai fals! Singura fărîmă de adevăr e că și la FRF, pe undeva, s-a consumat o bătălie din războiul dintre Securitate și Partid – un război care macină țărișoara nu de 28, nici de 30, ci de 70 de ani. În rest, pafaristul Burleanu i-a luat fața experimentatului Lupescu folosind niște metode exersate în timp – păi, nu degeaba, pe lîngă studii de securitate, a făcut și Științe Politice. A folosit strategia prin care s-a definit gloria electorală a FSN-FDSN-PDSR-PSD. I s-a rupt de elitele fotbalului, de mesajele venite din diaspora, de un eventual sprijin pe care Lupescu l-ar fi avut din partea „lumii civilizate” de la UEFA. S-a bazat pe voturile celor mulți, pe baronii locali de la asociațiile județene de fotbal. Ăștia sînt mai ușor de controlat, de cumpărat. Cei mai mulți se tem de schimbare („Nu-i bine, da’ să nu fie și mai rău, dacă vin unii noi…”). Le dai un sac de mingi, două rînduri de echipament, o poartă 5 pe 2, un defibrilator, îi inviți la un team-building, la niște deplasări cu diurnă în străinătate și, gata, cîștigă toată lumea. Ei se realeg în județ, că tot aduc ceva fomiștilor din teritoriu. Și tot ei te realeg pe tine la FRF, că ai știut ce și cum să le dai. Hai, dragă Ionuț, că nu era așa de complicat să cîștigi. Mecanismul e simplu, ce naiba!
Și astfel, cu electoratul lui Burlică, fotbalul adevărat va rămîne ca fericirea, vorba aia – în altă parte. Slavă Domnului, mai avem ce comenta, sfîrșitul nu-i aici. Înainte de Mondiale, abia așteptăm meciul Bayern-Liverpool, finala de vis din Champions League. Hai România!