Astă-vară am văzut finala de la Roland Garros la o terasă cu grătar și mici de la marginea Bucureștiului, printre bețivi de cartier, personaje din videoclipurile lui Dani Mocanu și neveste venite să-și smulgă bărbații de pe marginea comei alcoolice. Simona Halep juca cu Ostapenko. Habar n-are letona câtă lume a urât-o la terasa aia de la marginea Bucureștiului și, pentru binele ei, mare noroc a avut că nu era acolo. (Poate și pentru că ar fi pierdut finala prin neprezentare.) Oricum, la finalul meciului, un bețiv din cartier, care a comentat tot meciul la concurență cu CTP, a ținut să tragă o concluzie după eșecul Simonei: „Asta-i soarta noastră, a românilor, să fim mereu pe locul doi“. La cât de intransigent era cu performanța,
te și mirai că viața l-a adus tocmai la acea terasă ieftină, singura din univers în care berea Leffe costă mai puțin decât la supermarket.
Game, set, mici
