Nu vă duceți după fentă, starea poetică cea mai profundă a lui Georgescu nu este că trăiește ca noi toți din ce îi dă Dumnezeu, pentru că știm că Dumnezeul lui e altfel și își are împărăția la Kremlin, ci că recunoște senin că a fost la Sebi Ghiță în Serbia, să-i ceară ajutorul, lui și altor 7 – 8 prieteni ruși și sârbi prieteni ai rușilor ăstora.
Da, a fost să ceară ajutorul, dar a făcut asta pentru a nu-l primi. Înțelegeți cum vine treaba? Că el v-a zis demult, după turul unu, că misiunea lui s-a încheiat, că se retrage din politică, dar uite cum niște prieteni care totuși l-au ajutat, că fără ajutor nu bubuia Tik Tokul și nu lua peste două milioane de voturi, nu l-au lăsat să plece cu Cristela lui la viața de huzur din Austria, acolo unde îl așteaptă o vilă de milioane de euro. Asta e, când intri într-un anumit sistem mai ieși din el doar cu picioarele înainte, asta o știu toți gradații, nu merge să spui “Băieți, v-am pupat pe dinți, mă las la vatră, vatra mea strămoșească de la Viena”.
Statul a investit în tine, a crezut în tine, ți-a oferit o viață frumoasă și tu trebuie să servești patria, a ta, sau a altora, depinde de unde vin banii. Pentru că doar așa poți să ai bani ca să nu ai bani.