Nu vă duceți după fentă, starea poetică cea mai profundă a lui Georgescu nu este că trăiește ca noi toți din ce îi dă Dumnezeu, pentru că știm că Dumnezeul lui e altfel și își are împărăția la Kremlin, ci că recunoște senin că a fost la Sebi Ghiță în Serbia, să-i ceară ajutorul, lui și altor 7 – 8 prieteni ruși și sârbi prieteni ai rușilor ăstora.
Da, a fost să ceară ajutorul, dar a făcut asta pentru a nu-l primi. Înțelegeți cum vine treaba? Că el v-a zis demult, după turul unu, că misiunea lui s-a încheiat, că se retrage din politică, dar uite cum niște prieteni care totuși l-au ajutat, că fără ajutor nu bubuia Tik Tokul și nu lua peste două milioane de voturi, nu l-au lăsat să plece cu Cristela lui la viața de huzur din Austria, acolo unde îl așteaptă o vilă de milioane de euro. Asta e, când intri într-un anumit sistem mai ieși din el doar cu picioarele înainte, asta o știu toți gradații, nu merge să spui “Băieți, v-am pupat pe dinți, mă las la vatră, vatra mea strămoșească de la Viena”.
Statul a investit în tine, a crezut în tine, ți-a oferit o viață frumoasă și tu trebuie să servești patria, a ta, sau a altora, depinde de unde vin banii. Pentru că doar așa poți să ai bani ca să nu ai bani.
3.295 de vizualizări
Excelent articolul!. Adică omul cere ajutor de la sistem ca să se lupte cu sistemul. Și se roagă la Domnul să nu primească ajutor de la sistem. Și dă-i și luptă!…