Dacă e 23 aprilie, e Sfântul Gheorghe! Dacă e Sfântul Gheorghe, sunt petreceri la Gheorghiți, Ghiți, Gigi, Gici etc. Dacă sunt petreceri, apar incidente, sărbătoarea fiind legată și de diverse credințe*, cum ar fi cea că, în noaptea respectivă, joacă flăcările peste comori. Pe fondul consumului, unii își amintesc de asta, spun „Ține-mi berea!“ și ies să caute luminițe, să sape sub ele și să dezgroape tezaure cu care să-și plătească din datorii. Că „unde sapă sapa locul sare din pământ norocul“. Pentru a evita micile neplăceri, de la cucuie la amenzi și chiar mai rău, ar fi cazul să învățăm din experiența acumulată de compatrioți de-a lungul vremii:
- În anii trecuți, nenumărați români au plătit despăgubiri după ce, bine ciupiți fiind, au distrus cu târnăcoape flăcările eterne din fața unor monumente ale eroilor, lăsând sute de boschetari fără focurile la care își frigeau slănină. Alții au stricat benzile cu leduri fixate pe carosabil, la trecerile de pietoni, iar niște domni mușcați de maimuță au văzut lumini colorate (când roșii, când verzi), s-au repezit spre ele și s-au izbit de stâlpii semafoarelor.
- Mii de compatrioți care au petrecut de Sfântul Gheorghe în sânii naturii au ieșit pe coclauri, cu mustul în freză și cu scule de săpat luate de la cabanieri, dar s-au întors cu capetele sparte de ciobanii strânși în jurul focurilor, care au crezut că sunt hoți de caș și i-au pocnit cu bâte, buciume și fluierașe de fag, soc sau os. Și alții s-au repezit spre flăcărui, fiind fugăriți de cei care ațâțau jarul sub grătare și care au bănuit că vor să le fure micii și cârnații.
- Mulți români au văzut luminițe jucând în sus și în jos și au fugit spre ele; din fericire, șoferii conduceau încet prin gropile de pe stradă, așa că i-au evitat. Din nefericire, unii au coborât și i-au pocnit cu manivelele. Tot bătaie a luat și alt entuziast căutător de flăcări, de la un domn necunoscut, care făcea caca în parc și tocmai își aprinsese o țigară.
- Din fericire, când Paștele se nimerește chiar pe 23 aprilie, Biserica mută sărbătoarea Sfântului Gheorghe în altă zi; altminteri, vă dați seama ce s-ar întâmpla dacă toți căutătorii de comori ar vedea milioanele de credincioși cu lumânările aprinse în mâini…
- Cică tot pe 23 aprilie poți găsi „iarba fiarelor“, dacă târâi pe jos un lacăt legat de sfoară și pândești clipa în care se descuie singur. În saloanele fără clanță ale spitalelor de psihiatrie sunt mulți domni aduși în cămăși cu mâneci lungi, legate la spate, de infirmierii pe care i-au chemat vecinii acestora, ieșiți și ei cu cățeii în lesă, să-și facă nevoile pe iarba de lângă bloc.
Dacă v-a plăcut, citiți mai multe aici 🙂