Băi, parc-avuserăm, așa, un presentiment: frumoasa poveste de dragoste dintre CFR Cluj și Marius Șumudică se sfîrși intempestiv, printr-un divorț cu năbădăi. Nepotrivire de caracter – invocam acest termen săptămîna trecută. Na, că ruptura s-a produs! Păcat. Ce-i păcat și ciudat îi faptul că harnicii, așezații, sobrii, serioșii ardeleni, văleleu, se dădură în stambă mai dihai ca noi, miticii. După meciul pierdut cu Steaua Roșie se petrecură acele faze spectaculoase din vestiarul ceferist, cînd fizioterapeutul se bătea cu juristul, iar badigarzii nu se știe cu cine țineau. A urmat și faza cealaltă – cînd nu l-au lăsat pe Șumi să intre în baza de pregătire, de-a trebuit să-și țină ședința tehnică într-un garaj. Destule biznisuri de succes au pornit din garaj… Comunicatele emise ulterior de CFR Cluj au încercat să mai dreagă busuiocul, da’ prima impresie contează. Toată tărășenia de la Cluj i-a dat ocazia unui Mitică (Dragomir, „Tata hoților“) să afirme: „Nelu Varga e un Gigi Becali fără lovele“.
Situațiunea de la CFR comportă, desigur, niște aspecte impure, obscure, nespuse. Că nu degeaba Clujul e capitala renumitului festival Untold… În același timp, fără a cunoaște detaliile ascunse, poți pentru ca să spui că situația are și o doză semnificativă de absurd. Cu Șumi pe bancă, CFR Cluj era pe locul 1 în campionat (șase victorii din șase meciuri) și, de bine, de rău, rămînea singura echipă băștinașă calificată în grupele europene, chiar dacă în cele ale modestei Conference League. Atunci, de ce să te desparți de el, în așa hal? E absurd. Absurdul, credeam, ne aparține nouă, regățenilor – la noi s-au născut Urmuz și Eugène Ionesco. Adepții superiorității transilvane se laudă, în schimb, cu calitățile lor specifice – spre deosebire de superficialii regățeni, ardelenii sînt mai raționali, mai calculați, nu iau decizii în pripă. Sînt motorul mersului înainte, către Europa civilizată!!! Hai, să-nnebunești tu… Toată circoteca de la CFR Cluj ne-a reamintit faptul că Ion Budai Deleanu a fost un strălucit reprezentant al Școlii Ardelene. El a scris Țiganiada.
Marius Șumudică, săracu’, a fost lăsat pe dinafară, interzis la porțile stadionului din Cluj-Koloszvár-Klausenburg. La fel o pățiră și alți antrenori, la Porțile Orientului, în Moldo-Valahia. Lumea și-a adus aminte de faze similare: cu Niccolo-Napoli – la Iași, cu Victor Pițurcă – la Craiova. Și altele, bașca! Varianta clujeană ne-a reamintit și nouă o vorbă mai veche, tot din clasicul bandit Mitică: „Mai mare pandemie e acum în fotbal decît în coronavirus“.
Recentul episod de la Cluj confirmă încă o dată o realitate istorică și o evidență contemporană: oricît s-ar ține țanțoși, băi, tăticule, serioșii ardeleni se arată a fi, nu doar acum, chiar mai mitici decît noi, sudiștii. Este încă o dovadă a continuității și unității poporului fotbalist de pe aceste meleaguri. Trăiască soccer-ul național, suveran și independent, unitar și invizibil. Hai România!