După asasinarea lui Cezar, la vreo trei-patru luni așa, Gigi ar fi declarat pentru televiziunea RTV, adică Roma TV: “Bine, mă, deci mă întrebați de Brutus și de ăia, da?… Hai, să vă zic, c-acuma a trecut toată nebunia cu asasinatul, cu alea. Mi-a părut și rău, așa, de Cezar când l-am văzut acolo, plin de sânge, mă-nțelegi, să moară ca o zdreanță! Așa, ca creștin m-a mișcat, m-am rugat la Dumnezeu. Dar cum a fost? Vă zic eu cum a fost. A venit la mine ăsta, Brutus, cu Luțu și cu Mache, că să-i dăm la cap lu’ Cezar, că așa și pe dincolo. Zic bine, hai să-i dăm la cap, ce să facem, îi dăm la cap, dacă nu ne înțelegem cu el! Pac-pac, asta a fost, mă-nțelegi? Vă zic și vouă ca să știți, ca să nu mă mai întrebați atât, să nu îi mai văd pe toți la TV cum își dau cu părerea. Hai, v-am pupat!”.
În Codul Penal, la articolul 100, despre condițiile liberării condiționate, se zice:
“d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate”.
Vă dați seama, Gigi Becali a ieșit din închisoare pentru că un judecător a zis că “s-a îndreptat”?! Un judecător a luat în serios lucrările lui “științifice” și l-a crezut pe Becali când zicea că regretă ce-a făcut și că înțelege ce a greșit!
Vă amintiți primele cuvinte pe care le-a zis când a ieșit pe poarta închisorii: “Aa, îmi pusesem chestia aia la gât ca să impresionez instanța, dar nu aveam nimic”.
Acum zice că lucrările i-au fost scrise de coordonatorul lucrării.
Profesorii universitari și editurile se înscriu și ele pe lista cerșetorilor care-i bat lui Becali la ușă.
Iar judecătorii, fără discuție, nu au judecat nimic, au fost nu doar lipsiți de judecată, ci de-a dreptul imbecili. Iată ce scrie în motivarea eliberării lui Gigi: “Instanța apreciază ca a îndeplinit și criteriul obiectiv, respectiv a fost stăruitor în muncă – acumulând zile câștig, a fost disciplinat, nu are nici o sancțiune disciplinară și a dat dovezi temeinice de îndreptare, în sensul că a acceptat pedeapsa care i-a fost aplicată, starea de detenție apreciind-o ca un «purgatoriu» de la viața materială la cea spirituală”.
Statul este complicele acestor infractori analfabeți. Detenția a fost pentru ei o altă infracțiune.
Iar acum se strâng bătrânii literaturii și oamenii de cultură spunând că e imposibil să scrii atâtea lucrări într-un timp atât de scurt. Ca și cum cineva ar fi crezut vreodată asta. Ei bine, da, cineva a crezut sau a făcut pe prostul.