La același local sînt pisici: cînd se îmbată, clienții fac glume cu ele, și le pun după gît, le dau de băut (oho, cît poate duce un motan în floarea vîrstei!) sau și le aruncă, reciproc, pe mese; ele nu protestează, s-au obișnuit.
Am trecut pe acolo cu un fost coleg, mega-miop: intrînd pe terasă, n-a văzut mîța de pe jos și a călcat-o din plin pe coadă. Ea a miorlăit, el s-a ales cu una după ceafă, de la un nene. I-am zis pocnitorului: „Stai, mă, ăsta-i miop, nu te vede nici pe tine, cum să vadă coadă de mîță gri pe asfaltul cenușiu?“. „Da’ de ce s-o calce?“ „Matale n-ai aruncat cu mîțe în copac, să dai jos mingea de pe creangă?“ „Da, domnu’, așa-i, da’ asta e mîță nouă, nu-i o lună de cînd au adus-o!“ (Cip)