„Globurile de Aur sînt faţă de Oscaruri ceea ce este Kim Kardashian faţă de Kate Middleton.“ Cam aşa a început festivitatea – cu o glumă a arogant-exasperant-egocentricului amfitrion Ricky Gervais, pe care n-a înţeles-o nimeni în afară de bunul lui prieten Stephan Merchant. Înainte de asta, Gervais mai făcuse una: despre „beaver“-ul (sper că ştim cu toţii ce înseamnă) lui Jodie Foster, la care actriţa cu două Globuri de Aur şi două Oscaruri pe CV i-a făcut din degete semnul „OK“, de unde trag concluzia că acolo jos totul e în regulă.
Paradoxal, la show-ul cu numărul 69 s-au întîmplat chestii şi mai bizare. Seth Gordon a prezentat, alături de Kate Beckinsale, nominalizările la categoria Best Performance by an Actress in a Motion Picture – Musical or Comedy (a cîştigat Michelle Williams, pentru My Week with Marilyn), precizînd că se chinuie să mascheze o ditamai erecţia (good job, Kate!). În fine, după ce a primit premiul pentru cel mai bun cîntec original, intitulat halucinant Masterpiece (o vomă de piesă de pe coloana sonoră a unei vome de film, W.E., făcut de o vomă de regizor – Madonna), The Queen of Pop a urcat pe scenă pentru a ne arăta mega-lucratele ei braţe de boxer la categoria cocoş. Şi, în treacăt, pentru a anunţa cel mai bun film într-o limbă străină (A Separation, Iran 2011). De ce Madonna şi nu Lady Gaga, de pildă? Mi-e şi frică să întreb.
Altminteri, cine voia să-şi facă o idee despre ce se va întîmpla la Oscaruri e liber să-şi piardă vremea pronosticînd. Cea mai bună dramă (The Descendants) şi cea mai bună comedie-musical (The Artist) par a avea cele mai mari şanse să cîştige Oscarul pentru cel mai bun film din 2011 (yeah, right). Starul din The Descendants, George Clooney (Best Performance by an Actor in a Motion Picture – Drama), pare şi el favorit pentru un Oscar, deşi eu, unul, aş merge la sigur pe mîna lui Brad Pitt (The Tree of Life, Moneyball). Care are 49 de ani, două nominalizări (deocamdată), zero statuete (idem), un număr indefinit de copii şi o potenţială nevastă de calibrul nevrotic al Angelinei Jolie, deci merită cu prisosinţă un premiu major pentru talent şi răbdare.
În final, ţin să precizez că Meryl Streep a cîştigat enervant de previzibil premiul pentru cea mai bună actriţă într-o dramă (pentru The Iron Lady – o caricatură de dramă), în dauna Tildei Swinton, excepţională în We Need to Talk About Kevin, un film cu o singură nominalizare la Globuri! Ceea ce mă face să mă-ntreb dacă membrii Asociaţiei de Presă Străină de la Hollywood sînt pe jumătate retardaţi sau doar la fel de autişti ca membrii Academiei Americane de Film.
Dacă doriţi să recomand
1) La Haine / Ura (Franţa, 1995, regia: Mathieu Kassovitz). La Cinemax 2 – vineri, 20 ianuarie, ora 0,45. Cinéma vérité nouăzecist plasat strategic într-un cartier rău famat din Paris, unde se ascultă hip-hop cu înjurături şi se face educaţie cu pistolul.
2) Le dernier métro / Ultimul metro (Franţa, 1980, regia: François Truffaut). La Cinemax – vineri, 20 ianuarie, ora 21. Dacă vă place Truffaut şi aveţi organ pentru poveştile cu nazişti, evrei, actori şi peliculele nominalizate la Oscarul pentru cel mai bun film străin.
3) You Will Meet a Tall Dark Stranger / Îl vei întîlni pe străinul visurilor tale (SUA-Spania, 2010, regia: Woody Allen). La HBO – duminică, 22 ianuarie, ora 20. O comedioară de dragoste despre iluzii, pasiuni şi speranţe (toate la fel de inoportune), care are meritul de a pune şi mai mult în valoare ultimul film al lui Woody Allen, Midnight in Paris, recompensat cu premiul pentru cel mai bun scenariu la Globurile de Aur 2012.