Mă întâlnesc recent cu un prieten, care-mi spune că viața i s-a dat recent peste cap. M-am gândit că a rămas fără job sau că l-a lăsat prietena cu care e de opt ani, dar a ținut să mă asigure că nu e nimic din toate astea.
– Atunci? îl întreb.
– E vorba de cântarul meu de baie.
– Aoleu! L-ai stricat?
– Mai rău. L-am reparat. A arătat greșit în ultimii ani, iar partea proastă e că nu știu de când a luat-o razna. Recent, i-am schimbat bateriile și cu astea noi, care-s încărcate, arată că am cu șase kilograme mai mult. Dacă le pun înapoi pe cele vechi, îmi arată iar greutatea pe care o știam.
Amicul meu știa că s-a îngrășat două-trei kile, dar considera că-i o diferență neglijabilă. Cu șase kilograme mai mult e, însă, mai gras decât a fost el vreodată. Iar drama lui e că nu știe când a început să trăiască în minciună. Cică se simte ca și cum l-ar fi înșelat la cântar vânzătorii din piață, doar că invers, punându-i în farfurie mai multe alimente decât credea el.
– Acum știi ce cred cosmonauții, îi zic.
– Cum adică?
– Păi, e ca și cum ai fi fost pe o altă planetă, unde atracția gravitațională e mai mică. Acum ai revenit pe Pământ și atârni mai greu la cântar.
Mă rog, partea cea mai tristă e că poate să se întoarcă în spațiu oricând. A păstrat, într-un sertar, bateriile moarte, ca să le pună la cântar mereu când vrea să se simtă din nou atletic.