Guran creează un raționament atât de fals încât, dacă ar exista pușcării pentru crimele împotriva gândirii, s-ar găsi pe culoarul celor mai periculoși deținuți. El zice așa: există săraci în România, există alcoolici în România, iată un filmuleț cu o mamă săracă și beată muci, deci: săracii sunt alcoolici. De unde au bani să bea? De la stat. Deci, creștem alocația pentru copii, nu facem altceva decât să băgăm alcool în părinții săraci și alcoolici ai acestor copii.
Zic, să vorbim despre altceva. Proximitatea unei astfel de gândiri poate provoca nervi și scârbă.
Un alcoolic, e limpede ca lichidul dintr-o sticlă de Stalinskaia, este un om modificat. Alcoolismul, deformează, alterează, degradează. Alcoolismul e o boală. Alcoolicul ia hotărâri legate de ce să facă și ce să nu facă în funcție de cât de plăcută e amețeala din cap și de cât de uscat îi este gâtul.
Dacă un alcoolic fură banii mamei ca să-și cumpere de băut, e simplu pentru Guran: îi micșorăm femeii pensia.
Alcoolicul este un om care are nevoie de ajutor, este un om care vede lumea prin aburii de alcool din propriul aer expirat. În viața unui alcoolic esențialul are forma unei sticle sau a unui pet. Solidul este accidental și de nedorit.
Alcoolicul își distruge viața și o distruge și pe a celor din jur. De multe ori, clătinându-se, ajunge la moarte. Statisticile ar zice că trei din cele șapte cărări pe care merge alcoolicul conduc într-acolo, cu opriri în gările unor boli degradante.
Guran are senzația, când merge să-și plătească impozitele, că se transformă într-un chelner de bufet sătesc. Tocmai pune o sticlă de alcool ieftin pe masa unui sărac.
În acest punct al argumentației, dacă mintea lui Guran ar fi de cauciuc, ar sări de colo-colo, fiindu-ți imposibil s-o prinzi! Guran știe cum trebuie să fie omul: oamenii trebuie să muncească, să fie responsabili, să se zbată mai mult pentru viețile lor, să conștientizeze că tot ce li se întâmplă este urmare a deciziilor pe care le iau. Orice abatere de la acest model denotă reavoință. Hai, jos cu ăștia din societatea pe care o plănuim! Jos cu săracii nesimțiți și hedoniști!
Acești oameni sunt săraci pentru că, într-un punct al existenței lor au avut de ales în felul următor: “Hei, mi se deschid în acest punct al vieții următoarele perspective: să fiu sărac, sau să nu fiu sărac? Cred că cea mai bună alegere este să fiu sărac, mi se pare dezirabil!”
Pentru acești săraci, calculul e simplu: statul îmi dă niște bani fără să fac nimic, ca să nu mor de foame, iar dacă adaug la asta și alocațiile copiilor, e perfect. Gata, pot să mă dedau alcoolului, țigărilor și unei vieți de desfrâu. Căci, să nu ne facem iluzii, acești săraci alcoolici fac și mult sex, existând și multe femei sărace alcoolice.
Sărăcia, așadar, e un mod de viață pentru ei, iar alcoolismul îi face să fie cool.
Dar experiența, psihologii, literatura și statisticile mai spun că, în cazul în care nu ești călugăr budist, sărăcia degradează, modifică omul, îl umple de frustrări și, în timp, de boli provocate de o alimentație proastă, lipsă de asistență medicală etc. Statisticile ne mai spun că există săraci care nu muncesc și săraci care muncesc. Și mai există și săraci care muncesc pe rupte. Copiii acestor săraci sunt săraci și ei.
Guran trebuie arătat cu degetul drept omul care nu îi consideră oameni pe săraci, pe alcoolici, pe săracii alcoolici. Aceștia sunt iresponsabili, au ales să fie săraci și să bea, în loc să fie oameni, adică responsabili și contribuabili.
Atâta lipsă de empatie ca la Guran mai vezi doar la pietrele de pe marginea drumului.