Nimic mai stupid decât măsurarea „patriotismului“ într-o emisiune TV. Ministrul Apărării, Radu Miruță, față în față cu Pândaru și Negruțiu, altfel spus un moment în care am văzut la lucru subțirimea lui Miruță confruntându-se cu obsesiile ieftine ale „anticomuniștilor“.
A fost sau nu a fost patriot Ceaușescu, domnule Miruță? Asta e jumătate de stupiditate pe care am văzut-o. Cealaltă jumătate a fost un ministru al Apărării de la USR care se vrea cultivat și articulat. Delooooc. A îngânat niște prostii: „Ceaușescu, pe anumite zone, a urmărit zona industrială care să se dezvolte cu români pe teritoriul României. Însă lucrurile astea, așa cum au fost făcute de el, au izolat extraordinar de mult interacțiunea României cu celelalte țări“. Da, Ceaușescu nu accepta nepalezi pentru industria Glovo, iar „interacțiunea“ României cu alte țări era cam limitată. Miruță pare fix genul de părinte care-și trimite copilul pe Google. Pe când cuplul jurnalistic Pândaru-Negruțiu nu înțelege că o astfel de întrebare spune mai multe despre ei doi decât despre unul ca Miruță. O discuție între Becali și vărul Giovani pe această temă ar fi fost și mai nuanțată, și infinit mai interesantă. Cum naiba să nu realizezi că e un puțism această nevoie a unora de a înfiera public, infantil, în cuvinte simple și pline de morgă, „comunismul“. O nevoie pe care oamenii aceștia nu și-o chestionează, nu o înțeleg, ci doar se lasă duși de val. Jurnalism care nu pune pe masă ce se mestecă-n societate întrebându-se de ce se întâmplă asta – „de ce acum?“, vorba plagiatorului –, ci jurnalism care se transformă în boxă de amplificare, jurnalism care simte nevoia să cânte la propria galerie.
Mă mir că după acest moment jenant nu au apărut petiții de genul: Să jure miniștrii că sunt anticomuniști. Pe Cărticica Șefului de Cuib.