Simona Halep e o persoană cu bun simț, care știe ce vrea de la viață. Și asta o vezi din orice interviu. Cu modestie și multe greșeli gramaticale ne spune același discurs perfect românesc, plin de clișee universal aplaudabile. A avut visul de a da bine cu paleta în bilă, a muncit mult și a ajuns să dea bine cu paleta în bilă. Așa sunt sportivii. Niște ciudățenii ale naturii capabile să muncească mult la ceva repetitiv fără ca creierul lor simplu, lipsit de frâne de plictiseală să se întrebe :”Ce naiba fac eu aici? Dau cu paleta într-o minge 6 ore pe zi de 10 ani! De ce pierd tot acest timp în loc să mă bucur de minunățiile vieții?”. Eu n-aș putea niciodată.
Dar nu încerc să judec ce fac oamenii cu viața lor. Știți că fata asta și-a micșorat sînii ca să dea mai bine cu racheta în minge? E foarte admirabil ca o femeie să renunțe la ceva atît de superficial ca estetica pentru a-și atinge țelul. Chiar dacă țelul ei e să dea foarte bine cu o paletă într-o minge. Bine că a lăsat, totuși, puțini sîni acolo. Că la față seamănă cu Mihai Trăistariu și s-ar fi creat confuzii.
Mulți Gică-contra s-au bosumflat în public că nu ar trebui să ținem cu Halep. Că dom’le, dacă nu ești fan tenis sau rudă, n-ai nici un motiv obiectiv să ții cu ea. Faptul că te-ai născut în același spațiu geopolitic cu ea e doar o coincidență promovată ca motiv de legătură între oameni. Că, obiectiv, am la fel de multe în comun cu ceilalți români cum am cu ceilalți oameni cu ochii albaștri sau cu ăia care și-o țin cu stânga când urinează. Doar o însușire comună mai multor oameni, complet irelevantă. O coincidență pe care societatea și poeziile patriotice de la școală au decis să o prezinte ca relevantă, pentru a crea un sentiment de coeziune în cadrul grupului.
Dar până la urmă nu asta ne face oameni? Capacitatea de a ne preface că reușitele altui om au legătură cu noi, deși nu au? Fără sentimentul ăsta artificial că faci parte dintr-o mulțime care împarte succesul unuia dintre membri, societatea n-ar mai funcționa. Și e un mecanism aproape perfect. Că la fel de bine cum te poți convinge că succesul Simonei Halep are legătură cu tine mai mult decât succesul Sharapovei, te poți convinge și că eșecul ei nu are nici o legătură cu tine. Asta e frumusețea trăirilor care n-au nici o bază reală.
Și dacă ți se pare ție că ești prea cerebral să te păcălești singur și să te bucuri de succesul unei sportive ca plebeii care nu-și pun întrebări, pentru că obiectiv nu are legătură cu tine, du-te și pune 10 lei pe ea la casa de pariuri și acum poți să ții cu ea sincer. E mai simplu decât să o faci pe deșteptul că vai, ți-ai dat tu seama că apartenența națională e o păcăleală. Și-au dat seama mulți. Nu ești special.